Craciun fericit!

Noi am inceput sa ne bucuram de Craciun mai devreme...si tare mult ne-a placut ! 

Poze aici




Craciun fericit tuturor!
Sanatate , liniste si armonie va doresc sincer!
Va imbratisam cu drag!

Bradulet, bradut, dragut,

Bradul inca nu l-am impodobit, asteapta cumintel in balcon marea gateala, dar in schimb invatam poezii si cantecele despre el...Filmare din pacate nu am, dar o sa incerc sa va redau varianta Mariucai


Varianta clasica:


Bradulet, bradut, dragut,
Ninge peste tine!
Haide, hai, in casa mea, 
Unde-i cald si bine

Pom de Anul Nou te fac,
O, ce bucurie,
Cu beteala am sa te-mbrac 
Si stelute, o mie!



Varianta Mariucai:

Bradulet, bradut, dragut,
Ninge pe tine!
Hai, hai, in casa mea, 
Si cald si bine

Pom  Anul Nou te fac,
O, ce bucurie,
Cu beteala  te-mbrac 
Si iesim afara! :))

Poze

Ce ne aduce Mosu' ?!

Ce ne aduce Mosu'?!
Ei bine, habar nu am :(
Si aici me refer la ce sa ii aduca Mosul Mariucai, ca noi ne-am scos de mult din socoteala...
De cate ori o intreb pe Mariuca " si...ce vrei sa iti aduca Mos Craciun?"
Ea raspunde simplu " jucarii!"
Eu: "bine, bine...da ce jucarii?"
Ea: ...pauza
Si daca incep sa insir diverse idei ea raspunde la toate cu "DA"
well?!
Deja o banuiesc ca are o strategie : nu vrea sa il limiteze pe Mos Craciun la ce i-ar spune ea  :)), il pune sa ia mai multe sa se asigure ca vine cu desaga plina :D
Dar cel putin am reusit sa luam bradul, sa aibe Mos Craciun marcat locul unde sa le lase:P Si ca in fiecare an, am luat si suport de brad, aproape cat bradul la cost...suntem artisti in pierderea/stricatul anual al suportului :D
Si pregatirile intense de Craciun, de-abia de acum inainte incep!! Eu sunt tare incantata de tot ce tine de sarbatorile de iarna, asa ca sper sa avem timp si posibilitatea sa marcam tot ce ne-am propus!Am bifat niste decoratiuni de brad, by me:P, sunt in curs niste felicitari...
Spor la treaba si voua!

Trupa pentru Mosu'

Pentru ca fetele au auzit ca lui Mos Craciun ii place ca cei mici sa ii spuna poezii si cantecele, s-au gandit ele ca ar fi bine sa il impresioneze pe Mosu' si au facut trupa! au ales un cantecel clasic intr-adevar, dar reorchestrat...asa mai pe genul lor :P 

Si pentru asta fac repetitii si pregatiri intense.

Daca nu ma credeti, dovada este aici

De Mos Nicolae!

2009

2010

2011

poze

Animalutele Mariucai

Am reusit sa ajungem si noi intr-o fuga la targul de carte Gaudeamus, unde  multe carti am atins, rasfoit, rasturnat :p, multe carti ne-au placut dar dnul buget ne-a conditionat la cateva carticele, si alea pentru Mariuca...Regretul meu cel mai mare ca nu am reusit sa iau carti cu poezioare simple si dragute de la standul ed Prut, unul dintre cele mai accesibile carti dupa parerea mea...si de la Ed Carturesti si Aramis...as mai fi luat, dar cel putin pe ei ii gasesc mai rapid....aaa...si erau multe carti frumoase de Craciun, dar nu vroiam sa le vada Mariuca cand i le cumpar, pentru ca sunt in plan ptr ghetute;p

Asaaa...

Dupa explorarile ei ca intr-un labirint printre standurile de carti si incercarile mele de a rasfoi cu un ochi cartile vizate si cu alt ochi la copil....Mariuca a decis ca trebuie sa  plecam de acolo, neaparat,  cu o carte de la Teora in care ne invata sa facem animalute din plastelina si 2 elefantei mici! da, doi elefantei minuscului...cred ca sunt cat jumate din degetelele ei, insa cu cat sunt mai mici cu atat Mariuca e mai indragostita de ei ;p Cei de acolo s-au gandit strategic sa mai puna  niste jucarii pe ici pe colo, poate mai apare vreun copil 'convingator' ...si le-a reusit! Asa ca noi ne-am completat colectia de elefanti de la 9mm la 90cm :D
Revenim la cartea cu animalute. Adevarat ca eu o stiam mai demult si tot ii dadeam tarcoale, dar acum s-a votat in unanimitate si de cand am desfacut-o,  eu , tati  si Mariuca bricolam in plastelina. E distractiv ca iti arata pasii, iar de acolo dc mai vrei tu sa improvozezi, nu ai decat! De ex Mariuca, la un moment dat,  a hotarat ca este frig, si toate anumalutele au nevoie de fular..asa ca le-a gatuit pe toate cu fular;p...dar degetele mele erau prea obosite si pline de plastelina ca sa mai surprinda asta in poza...

Mariuca cu tati la masa de lucru

primele animalute

si oita Dimitri  :P

Idei de jocuri cu copii in public

Am gasit articolul asta  acum, pe blogul unei gradinite care pare draguta, dar si mai mult mi-a placut impartirea postarilor pe categorii foarte utile cred eu, parintilor: varsta, activitati creative, dezvoltare personala, homeschooling :D etc

Am descoperit-o prin http://lapieptulmamei.blogspot.com: " kidtime connect e locul unde o veţi găsi pe Gabriela, mămică, educatoare, practicantă ahomeschooling-ului şi conducătoarea grădiniţei proprii în Bucureşti. Activităţile prezentate pe site se adresează vârstelor cuprinse între 2 şi 7 ani, dar în afară de activităţi veţi descoperi tot felul de articole şi sfaturi pentru părinţi, pe care e bine să le cunoaştem"

Si mi-a placut articolul de mai jos, pentru ca exact asa ni s-a intamplat noua cand am fost la doctor saptamana asta: am ajuns la cabinetul medical toti trei, si acolo erau deja doua trei familii cu fetite cred ca de vreo3-4 ani. M-a surprins ca le vedeam ca stateau cumintele langa mama lor! Asta era de bine....dar stateau cumintele si tacute si atat! Adica aveau aerul unor fetite indraznesc sa spun triste, resemnate ca tb sa suporte asteptarea fara nicio activitate, se uitau inexpresiv in jur...si erau tacute! Asta mi s-a parut cel mai alarmant! Inteleg ca rogi/impui copilului sa stea cuminte/static ca asa vrei tu si asa e frumos, politicos, se cuvine in public sa nu deranjezi etc...dar barem daca si copilul si parintii stateau frumos pe scaun, de ce nu discutau barem?! Ma gandesc ca asta puteau face, nu deranja pe nimeni, antrenau fetitele la discutii, conversatii, mai petreceau family time, fructificau timpul sa descopere ce mai gandesc copii lor....recitau poezii, povesteau..nu stiu...gaseau subiecte. Sau barem sa antreneze fetitele sa vorbeasca intre ele, sa socializeze..nu! erau fiecare pe scaunul ei la distanta de 50cm! Eu asa vad lucrurile...si normal asa se vede si familia noastra : pornim de momentul intrarii pe hol...ne intersam de clasicul "care e ultima pers la rand", am notat-o, si apoi Mariuca s-a asezat pe scaun! Voila! inceput identic! dar diferenta este ca Mariuca face asta numai primele 5 secunde sa testeze rezistenta scaunelor, de noutate, si nu ca i-am cerut noi; apoooi, s-a dat jos, a inceput sa exploreze spatiul, sa vada ce in stanga, ce e in dreapta, unde duce holul ala si ce se intampla cu scarile celalalte, am jucat "ascunselea" ;p  Mariuca numara, tati se ascundea, si mami "tinea randul" :P sau mai trisa si il dadea pe tati de gol :d , apoi am luat toate afisele lipite pe pereti la rand, si normal ca erau afise de promovarea a medicam ptr copii, dar  povesteam despre animalutele si copii din ele! si i-a placut si asta! a mai salutat cadrele medicale care treceau pe acolo, le mai intreba "ce faci?"...si asa a trecut timpul si am intrat si la consult ...si despre asta am scris in postarea precedenta...Acum normal ca toate astea nu le-am facut in liniste deplina jucand mima, dar nici nu  am avut volumul sonorului tare si nici nu cred ca am deranjat pe cineva! Important e ca nici ea si nici noi nu ne-am plictisit, nu am perceput vizita la medic ca o corvoada..mai ales ea! Cred ca important sa asocieze doctorul cu lucruri si exeperiente placute atunci cand se poate!

Si in dimineata asta am gasit si articolul asta, de care ma voi folosi la vizita urmatoare:

JOCURI PENTRU MOMENTELE PLICTISITOARE DE ASTEPTARE

In vizita la medic... Asteptand sa urci in avion... La coada la hypermarket...La restaurant, asteptand mancarea... De cate ori ti s-a intamplat pana acum sa nu poti schimba mediul plictisitor si monoton al copilului, fiind obligata sa-l tii linistit intr-un loc, pentru mai mult timp? Astfel de situatii se ivesc mereu in viata unui parinte si au potentialul sa se transforme rapid in adevarate "crize": de la plans, la aruncat pe jos sau chiar agresivitate din partea copilului.

Multi parinti recurg la metode persuasive de genul: "Te roaga mama sa mai ai rabdare"; ""Hai, nu mai face asta... te rog frumos", "Te-am rugat sa te potolesti", "Ai promis ca o sa fii cuminte. Te rog sa stai jos si sa nu mai plangi - mai avem de asteptat doar cateva minute."

Este interesant sa observi cat de "politicos" vorbesc parintii cu cei mici atunci cand se anunta (prin semnale care se amplifica vazand cu ochii) ca urmeaza declansarea unei adevarate crize de personalitate. Din pacate insa, prescolarii nu prea stiu ce inseamna "te rog frumos" - ei abia invata cuvintele magice. Oricat de mult ai ruga un copil sa-si indrepte comportamentul sau atitudinea, nu o va face, pentru ca el nu este focusat pe dorintele tale, ci pe ale lui. Schimbarea unei atitudini sau a unui comportament nedorit nu se face cu rugaminti la varsta prescolara, ci cu metode active de distragere a copilului de la ceea ce-l supara si-i consuma in mod negativ intreaga atentie, si redirectionarea lui spre joc.

Data viitoare cand te afli intr-o situatie in care copilul, plictisit, incepe sa manifeste un comportament nedorit, nu te lasa coplesita, ci - inainte ca totul sa degenereze intr-o scena greu de controlat, relaxeaza-te si incearca sa-l distragi prin joc. Asta nu inseamna ca trebuie sa pleci in vizita la medic cu o sacosa plina de jucarii - jocul nu implica neaparat manipularea jucariilor. De cele mai multe ori copiii prefera timpul petrecut cu parintii, nu doar cel petrecut in compania jucariilor, asa ca, foloseste aceste momente de asteptare pentru a cladi amintiri placute.

Iata un joc simplu care ii acapareaza imediat pe prichindei: se numeste "Vezi ce vad eu?" si se poate juca cu copiii de toate varstele, difera doar nivelul de dificultate al indiciilor. In varianta cea mai simpla, pentru cei mai mici, adultul invita copilul sa se uite cu atentie la tot ceea ce vede in jur, intrebandu-l: "Vezi ce vad eu?... Eu vad ceva galben... mare si rotund..." Ochii copilului incep sa cerceteze incaperea. Daca ghiceste imediat, alege un alt obiect, daca nu, da mai multe indicii: "are dungi rosii si stelute albastre"... Ochii copilui se lumineaza: "Mingea!" striga el incantat. Jocul se poate complica, in functie de varsta copilului. Pentru cei de grupa pregatitoare, jocul poate cuprinde indicii de genul: "Este ceva rotund, se afla pe podea  si incepe cu suntetul "M".


Avantajul pe care il prezinta acest joc este noutatea mediului in care copilul se vede obligat sa astepte. Aflandu-se intr-un teritoriu strain, el trebuie sa se concentreze sa gaseasca indiciile, lucru care necesita ceva timp si atentie. Daca cel mic plange, ii poti spune ca-i vei sopti indiciile la ureche, dar ca trebuie sa se opreasca din plans pentru a le auzi. Nu astepta pana se intampla minunea si se opreste din plans - incepe sa-i soptesti indiciile si el se va opri pentru a le putea auzi mai bine. Insoteste fiecare reusita de laude si aplauze. Si nu te ingrijora ca putina joaca ii va deranja pe cei din jur: un copil plictisit, care plange sau zbiara, deranjeaza mai mult decat un copil care rade si bate din palme incantat de reusitele sale.

"Vezi ce vad eu?" este un joc grozav, care se transforma odata cu varsta copiilor, dar ii incanta in egala masura la 2 cat si la 11 ani. Incearca-l!

Nicio zi fara nuci, migdale si cereale!

Dupa muuult timp am trecut si noi pragul doctorului de familie al Mariucai. Motivul: semnele de raceala de duminica si mucisorii intensi  de luni ne-au determinat sa ii facem o vizita. Ne-am pregatit noi frumos, ca pentru doctor :p , i-am povestit Mariucai ca mergem la doamna doctor care este o prietena si are grija de sanatatea noastra, si ca vrea sa se uite putin la burtica ei, si la spate, sa o cantareasca si  sa vada ce mare si frumoasa a crescut :D well....si a functionat!  Eu aveam emotii ca o sa inceapa sa faca urat si sa fie esec total! ei bine , nu! Mariuca a intrat in cabinet cu o fata serioasa si a anuntat-o pe dna doctor ca o doare burtica, s-a asezat pe scaunelul rosu, si-a zis numele si varsta atunci cand a fost intrebata, a primit incantata un jeleu cu vitamine cica?! si apoi la momentul consultului a stat cumintica , dar cu o fata usor resemnata ca si cum ar fi zis "of, bine, hai ca stau cumintica , desi nu sunt total de acord ca mi-ai dat bluzita la o parte si imi umbli cu chestia aia pe spate si burtica!"

Asa....asta a fost partea haioasa...partea mai putin placuta a fost cand  Dr nu mai contenea cu ascultatul stetoscopului  si intr-un final , dupa emotii din partea noastra si din partea doctoritei multi termeni medicali de neretinuti, cu intrebari si explicatii lungi, pe care mi-e greu sa le reproduc, concluzia a fost ca a auzit ceva la inimioara, care, impreuna cu infatisarea palida a Mariei si cu confirmarea noastra ca transpira mult, inidica anemie... Partea buna a fost ca cel putin raceala nu era grava, nu avea rosu in gat si alte complicatii de la raceala, insa partea cu anemia nu ne-a picat bine deloc! Dar trebuie sa marturisesc ca pentru tratarea racelii din fasha:D i-am dat Viusid si cred ca asta a ajutat mult.

Asa ca recomandarea pediatrei a fost sa ii suplinim fierul din alimentatie si  timp de o luna Mariuca sa ia picaturi de Ferrum Hausmann, Vigantol si calciu si apoi sa mergem la dansa si sa facem un set de analize! Well...si in secunda doi, am sosit acasa cu punga de nuci, migdale, alune, seminte diverse, ovaz, grau integral, am scotocit prin cartile Elenei Pridie, si tot cautam combinatii de mancaruri si gustari  acceptate de  Mariuca.  In weekend sper sa am timp sa caut mai multe retete si sa descopar si alte alimente bogate in Fe. Asa ca nu ma supar daca ma ajutati si voi cu idei si retete;p Si poate voi reusi sa postez si cu ce am avut succes!

Am revenit!

Din ce in ce mai cuprinsa de sentimentul vinovatiei cu nu gasesc nici timpul nici cuvintele potrivite pentru blog...las  mai mult loc pozelor...si ele putine din pacate, dar imi propun sa rectific acest aspect pe viitor.

Si pe scurt despre Mariuca : creste, se joaca mult si cu tot ce gaseste, vorbeste si canta haios cantecelul cu "Veverita" invatat de la Buni, este cuminte dar si poznasa,  intelegatoare dar si incapatanata, curioasa si dornica de explorare, joaca si plimbari cu mami si tati!

Tata de Mariuca in cautare de alt job!

In ultima vreme pe plan profesional, atat eu, cat si V am fost destul de agitati , in continue schimbari si cautari, motivele pornind de la programul de lucru, natura jobului , si pana la bani. Si situatia asta normal ca a avut un oarecare impact si asupra Mariucai, de multe ori unul mai putin placut - presiunea, stresul si oboseala resimtita din cauza problemelor de la munca, imi limitau fortele si energia de ma juca si iesi cu Mariuca,  parca ma impiedica sa ma bucur total de ea si de schimbarile si surprizele ei! Nu reuseam sa ma detasez total de job atunci cand eram acasa, plus ca nu petreceam weekendurile cu Mariuca si V.....asa ca am luat hotararea sa imi schimb locul de munca! well....si din momentul acela, obiectivul meu a fost unul clar,   ambitia mare si  depuneri masive de CV-uri pe la diverse companii, si intr-un final "am inceput sa trambitez" inclusiv pe blog. Asta pentru mine a fost ca si cum as fi inceput sa manifest si sa imi proiectez dorinta, si conjuncturile au inceput sa apara, oamenii sa se arate, si dorinta sa mi se indeplineasca! Si asa eu acum am ajuns intr-un loc unde imi place, sunt multumita, relaxata si la munca si acasa si intalnesc persoane interesante si de la care pot invata multe. Multumirile mele sper sa ajunga la cei care au avut si au incredere in mine ca ma incadrez in profilul cerut!

Asaaa.....si acum ajung si la tati, dragul meu V. Desi la el situatia pe partea profesionala a fost mereu diferita de a mea, acum isi doreste sa faca si el o schimbare de job. Si eu, ca o sotie iubitoare ce sunt :P, il sustin ! Asa ca lansez iar anuntul "daca stiti o firma care face angajari, sunteti  binevoitori, si lasati-ne un mesaj!".

Cam atat despre tati si mami, si sa revenim putin la Mariuca!!!!

Mariuca continua sa ne surprinda si sa ne uimeasca! Gurita ei reproduce din ce in ce mai multe cuvinte si propozitii, isi exprima clar dorinta sau dezaprobarea, stapeneste culorile, numerele, stie de patrat, triunghi, sotron:p, coloreaza si deseneaza cu mare concentrare, picteaza si imbina culorile cu extrema incantare si satisfactie...si din toate astea ies niste de desene "post-moderniste" pentru care trebuie sa ai maaare imaginatie ca sa vezi ceva in ele:p Regret ca nu am avut timp sa lucrez putin la blog, astfel incat sa imi permita sa mai adaug cateva poze cu ultimele noastre activitati...nu mai am spatiu suficient,,,sau ceva de genul asta, o sa revin cu modificari. In rest, iesirile in parc - la fel, jocurile cu mici variatiuni, insa la capitolul mancare mi se pare ca regresam:  si-a redus portiile, nu mai accepta unele feluri de mancare; nadajduiesc ca este o perioada, voi vedea cum se mai comporta zilele viitoare.

In materie de noutati, am avut o mare descoperire: anticariatele:) pana acum f rar le vizitam, insa la recomandarea unei mamici, am reusit sa intru saptamana trecuta intr-unul, si de atunci, cred ca am fost de 2-3ori. Mare mi-a fost mirarea si incantarea, cand am descoperit niste carti pentru copii, educative, atragatoare, cu grafica frumoasa,  stare buna si  niste preturi accesibile! de ex am cumparat o carte cu magneti, mare, pagini multe si  lucioase, si cu diverse activitati la numai 5ron!de atunci sunt intr-o continua cautare de astfel de ocazii. Am observat ca sunt multe carti pentru copilasi mai mari, care indeamna la invatat prin colorat, pictat, numarat etc. Mi-am propus sa trec constant pe-acolo (in zona Universitatii sunt trei anticariate, una dupa alta) si sa ii maresc biblioteca Mariucai cu carti adecvate varstei ei, dar si pentru mai tarziu. Daca nu va deranjeaza sa cumparati carti deja trecute printr-o alta mana, desi sunt carti noi pe-acolo, eu zic ca merita sa intrati intr-un anticariat! gasiti carti tiparite inainte de 2000, care acum nu se mai editeaza si care sunt foarte atractive pentru copii.

Gradi sau nu gradi!

Din fire sunt o persoana usor nehotarata....sau care nu are mereu incredere ca a luat decizia cea mai buna!

Ei bine, asta nu este deloc bine atunci cand esti mama! Asa ca aviz viitoarelor mamici, lucrati la aspectul asta, ca va fi foarte important atat pentru copii si mai ales pentru linistea si impacarea voastra!

Noi am hotarat ca Mariuca va sta in grija bunicii, atunci cand noi suntem retinuti cu jobul. Pentru asta, bunica a iesit din campul muncii mai devreme decat termenul prevazut, a renuntat la alte activitati, si a inceput naveta Berceni-Tineretului. Varianta asta ne-a avantajat cel mai mult din cauza mai multor aspecte. Ne-am gandit, ca cel putin la varsta asta Mariuca  sa stea inca  in  "sanul" familiei cat mai mult timp posibil; pe viitor...vom fi oarecum constransi sa o dam pe Mariuca la gradi, scoala...bunicii nu stim cat vor fi disponibili, asa ca parcurgem etapa "copilul sta cu bunicii" acum. Stiu ca parerile sunt impartite la capitolul asta....si fiecare face cum considera ca e mai bine ptr copilul lor. Dar recunosc ca sunt putin deranjata atunci cand  pretextul inscrierii copilului la cresa sau gradi este din categoria " e bine ca copilul sa intre de mic intr-o comunitate". Pai pana atunci unde a fost?! a crescut singur pe camp?!  Intr-adevar, stiu ca unii nu au norocul sa interactioneze cu alti copii...si atunci poate ca cel mic ar fi fericit sa mai intre in contact cu alti pitici...dar in cazul nostru concret, noi am avut sansa sa locuim in apropierea unui parc destul de ofertant, am intrat in contact cu multi alti copii si parinti, am intalnit aproape zilnic alti copii, Mariuca a avut de mica iesiri regulate la leagane, nisip, plimbari pe alei, pe langa lac , cu admirat si hranit rate, alergat dupa catei si cautat calutii jandarmeriei. Si toate astea, alternate cu vizite in alte parcuri ale orasului, mers la teatru si alte activitati adecvate varstei ei. Si da, toate astea le face de mica...dar nu cred ca s-a plictisit:P....in fiecare luna, la alta varsta, aceleasi lucruri, aceleasi locuri,  le vede cu alti ochi, cu alta curozitate, cu alte interese, asa ca nu imi fac griji ca intra intr-o rutina care o plafoneaza. De asta avem grija noi si bunica, sa o antrenam in activitati care sa ii arate si altceva fata de ce stia pana atunci, sa cautam si sa ne inspiram din alte surse  la capitolul "stimularea creativitatii si inteligentei" copilului daca se poate spune asa...nu stim cat de mult reusim, nu stiu la ce nivel educational sau profesional reusim, dar   facem asta cu mare drag si convingere ca Mariucai ii este bine asa...si ea ne arata si ne confirma asta..prin veselia si degajamentul ei, firea sociabila si dezinvoltura ei in alte cercuri imi da incredere ca am luat hotararea cea buna pentru ea. Desi mai am  umbre de indoieli atunci cand vad programul de gradi al altor copii de varsta  ei, imi revin atunci cand o aud pe Mariuca numarand strambandu-si buzisoarele haios "oaaan, tuuuu, friii..." sau facand asocieri de imagini, culori, evenimente...si mai ma gandesc ca nu pierde nimic important la varsta asta daca nu este inscrisa intr-un sistem de invatamant....va avea ocazia  multi ani sa recupereze:P

Si acum ca sa concretizez putin cum vad eu lucrurile atunci cand copilul nu merge la cresa/gradi, si sta cu un membru al familiei:

Avantaje

- ingrijirea, cresterea si educatia lui este in controlul familiei...ce doreste familia in privinta alimentatiei, educatiei, etc asa se va face

- cel mic are program liber schimbist, asta e bine daca este ca Mariuca...cand Mariua nu stie de ore fixe...ea opereaza numai de "interval de ore".:P

- sta permanent cu un membru al familiei care se ocupa exclusiv de el, care ii intareste iubirea, increderea si il incurajeaza;

- este ferit  , in unele cazuri, de agresiunea altor copii

- este ferit de posibilitatea de a se imbolnavi mai des, asta nu inseamna ca devine imun...dar cred numarul racelilor este mai mic

- intervine aspectul banilor, daca te raportezi la o cresa/gradi particulara...e clar ca face economii considerabile; daca  e vorba de gradi de stat, acolo mai salvezi niste banuti, dar se maresc dezavantajele...cred eu..

- trezitul de dimineata nu este o problema

- copilul  creste si dezvolta liber, fara constrangeri, in cadrul si valorile familiei, fara impunerea unor viziuni externe din partea personalului si politicii gradinitei, care poate diferi mult cu cel al parintilor(asta dc a fost aleasa gresit gradinita)

- nu apare problema "cine duce si ia copilul de la gradi":P

Dezavantaje:

- poate nu isi asuma atat de repede un comportament independent fata de cei care merg la gradi...inca mai mai papa de multe ori de la mama, nu se imbraca singuri, aspecte legate de olita, etc, dar totusi raman de parere ca lucrurile astea nu sunt dramatice daca se intampla sau nu asa

- nu au o idee a ce inseamna "respectarea unei forme de autoritati"...adica e clar ca fata de membrii familiei cei mici tind sa fie degajati cu totul, pe cand in fata doamnelor educatoare cunosc notiunile de retinere, respectarea regulilor, inhibarea impulsurilor....desi si  aici  prefer ..ca cel putin pentru moment Mariuca sa nu resimta chestiile astea...intr-adevar stie de "regulile " din cadrul familiei...dar ptr moment sunt suficiente doar astea:P

- alimentatia poate fi mai diversificata: desi nu mentii controlul asupra calitatii mancarii...cel putin stii ca in fiecare zi papa altceva...eu recunosc ca nu reusesc sa ii dau mereu altceva. din ce am vazut la altii, la gradinite se poate asta..

si cand mai imi vin si altele o sa scriu...

Asa vad eu lucrurile pentru noi, si pentru varsta Mariucai...si pentru moment, cred ca ne este bine asa.

"Minuta" saptamanii

"Minuta saptamanii"  ptr fam Raiciu

- copilul a trecut cu bine peste repriza de varsaturi de la sfarsitul saptamanii trecute, desi parca nu e revenit la cotele de hrana initiale, dar tot papa ceva care sa si ramana in burtica

-  mama a trecut cu bine peste aceleasi reprize de sanatate, dar parca se reface mai greu:P..deh..varsta...

- tatal a scapat cu bine, neatins de micii monstruleti - virusii...presteaza in continuare tenis, este intr-o mica vacanta..ca sa zic asa, se joaca si iese cu copilul in parc...

- mama a schimbat jobul...si sa speram ca de data asta "visul urat" s-a terminat:D...sa vedem ce se va intampla in cealalta poveste....

- in casa fam Raiciu are loc o mica reorganizare, reconfigurare de mobila si cutii...care nu a ajuns , din pacate pentru nervii si bugetul nostru, la un final fericit..cautam solutii salvatoare , si pe langa, un covor si perdele ca sa mai salvam ceva,  si sa nu ne apuce depresia de fiecare data cand intram in casa...

- mama si copilul se pregatesc sa mearga la un fel de atelier de creatie pentru copii intre 2-4 ani la MTR...impresii dupa..

- mama si tatal trebuie sa mearga in seara asta la nunta unor prieteni, un eveniment care nu a mai fost de muuuult timp in agenda noastra.....vom vedea cat de mult suntem iesiti din ritm:(..dar cred ca cel mai mult ne va scoate din ritm nunta de saptamana viitoare:P

- copilul va trebui sa stea cu bunica, seara, pentru prima data....emotiile mamei vor fi depasite numai de emotiile bunicii...copilul va fi probabil nemultumit la culcare, si tatal, aparent relaxat si degajat, pe principiul "oricum trebuia sa vina si momentul asta"

Participanti la activitatile familiei:

mama, tata si copilul,

si cu mici interventii : buni, tataitzu si unchiuletul

Later edit:
va ziceam de atelierul de creatii pentru copii, la care am fost ieri, de care Roxana a povestit f frumos si  Iza a pus si cateva poze

In sfarsit pozeeee!

Am promis ca pun poze si nu am reusit la momentul respectiv, dar acum incerc sa ma revansez cu imagini din zilele noastre de vacanta!
Si bonus...poze de la mare de anu trecut...de dragul diferentelor de la an la an...

In linii mari

Pe scurt , cam ce mai facem noi...

- Mariuca a inceput sa lege din ce in ce mai multe cuvinte si propozitii si suntem super incantati de conversatiile cu ea

- a inceput sa noteze faptul ca o cert...cateodata isi asuma..stie ca a gresit....si vrea sa repare cu "pupicu mami", dar cand se crede nedreptatita, alearga la tati si da raportul "tati, mami cearta a Ma-i-a" 

- dupa o vizita la strabunicii de la tara, unde a smotocit toate animalutele din cale, acum Mariuca alearga in parc dupa toti cateii de talie mica cu o dorinta arzatoare sa ii ia in brate si sa ii gudure putin...la fel si cu matzele de pe strada...este in stare sa se bage dupa ele sub masini...si subsemnata are de dat muuulte lamuriri de ce nu putem prinde si zapaci pe catel si pe pisica:D

- dupa ce credeam ca dragul nostru carucior este istorie, am revenit la el, dupa ce Mariuca l-a "redescoperit" si nu mai vrea sa iasa cu tricicleta ...asa ca la 2ani si aproape 4luni..recuperam prima perioada  de 6luni cat Mariuca nu a stat in el:))...dar speram sa nu ajungem personajele din concluziile Roxanei  de prin Germania:))

- am fost saptamana trecuta doua zile la Brasov, a fost frumos, dar scurt; poze putin mai tarziu

- programul in parc in mare e acelas, numai ca ne vedem din pacate tot mai rar cu copii si mamele dragi noua

- am inceput sa avem un "program" de colorat , desenat, plastelina aproape in fiecare dimineata si dupa-amiaza....si eu ma bucur ca este asa incantata de culori si partea asta...mi-ar placea sa isi dezvolte in viitor  mult "latura artistica":d

- am descoperit si noi desenele cu Pocoyo de care eu sunt foooarte multumita :P...imi place expresivitatea personajelor si cum vorbeste povestitorul..pe Mariuca ar ajuta-o mai tarziu astfel de desene in exersarea limbii engleze..dar pana atunci mai e..:)

- saptamana viitoare vrem sa plecam la mare, la bunici; OLE!!! sper sa ne putem bucura de o vreme rezonabila...

- inca nu am ajuns la doctor...desi nevoie nu ar fi...insa a trecut destul de mult timp de la ultima vizita...si desi Mariuca arata si se simte bine....ma gandesc ca nu ar strica totusi o mica consultatie...poate reusim cand ne intoarcem de la mare

Revin mai tarziu cu poze

Din ce in ce mai frumos!

Nu stiu ce zic alte mame despre copii lor, dar eu cand vorbesc si povestesc despre Mariuca, ma entuziasmez si ma gandesc cat de draga mi-este cu toate descoperirile si schimbarile ei, cu noile forme de manifestare, cu abilitati care ma uimesc, cu miscari care ma surprind si tot asa! orice mama stie ca iti este drag puiutul de cand afli de sufletelul lui, simti ca il iubesti din primul lui minutel de viata, si cu toate astea, pe masura ce creste, parca il iubesti si mai mult, si esti si mai incantata, desi credeai ca iubirea pentru propriul copil nu are trepte, nu are varsta.... Dar probabil, pentru ca si copilul raspunde si arata mai mult atunci cand este vorba de afectiune, se lipeste si te dragaleste si el, iti zice in cuvintelele lui ce vrea si ce asteapta de la tine, si atunci , "inima de mama" zburda de bucurie, incantare si dragoste! Asa simt eu cu Mariuca, am fost topita dupa ea de la primul ei "urlet"...dar acum mor de dragul ei:P

Mariuca a implinit acum trei zile 2 ani si 3luni!!!!!  Din pacate, nu am marcat niciun fel momentul, dar poate ne revansam azi..ca suntem amandoi liberi..si plus de asta este sambata! daaa! o sambata galbena!:P

Si la cei 2 anisori si 3 luni..despre MARIUCA

- este in limite normale de greutate si inaltime, dar nu pot sa confirm vreo cifra pentru ca am lasat-o moale cu masuratorile, ne ghidam dupa faptul ca este vioae, vesela, mananca credem noi bine si normal, si este in linie cu alti copii de varsta ei....poate putin sub , dar e normal avand in vedere inaltimea medie in familia noastra:D

- este o fetita calda si afectoasa! ne lasa sa o pupam, sa o dragalim, sa o imbratisam fara proteste, ne pupa cu drag si incantare la randul ei, ne administreaza pupici daca avem vreo buba si ne asigura ca "gata!gata! mimica!"..adica o sa treaca..nu s-a intamplat nimica!cand ne vede, se bucura zgomotos, anunta lumea din jur "mami! tati-tati!"..adica mami, uite ca a venit tati..si invers! si ne sare in brate!

- este incantata de alti copii, "mami, afa' la popii!" este indemnul zilnic, dimineata si seara! "ade?! fofi?!" adica ne vedem si cu Andreea si Sofia! si chiuie si se bucura si le pupa cand le vede, si la despartire pupicu este nelipsit!...acum ca mai apar si mici "neintelegeri" intre ele..nu neg:P...ca doar jucariile sunt propietati indivizibile pentru ele:P, dar trecem peste si compensam cu orele frumoase petrecute cu ele de cand ne-am cunoscut

- este o fetita sociabila, cuminte si linistita in general...cu unele iesiri ..normale zic eu...si este si respectoasa...si aici imi vine sa o mananc toata si sa ii dau pupici constant:d...s-a invatat, pentru ca noi nu am insistat, ci doar a vazut la noi..ca ii multumeam de fiecare data cand ne dadea ceva..si acum de multe ori zice "mesi" cand cineva ii da ceva! si eu ma inalt la cer in momentul ala:P..pentru ca am avut momentele mele de ratacire si complexe in ceea ce priveste "invatamintele" date Mariucai, dar asta imi doveste ca exemplul personal  are cele mai bune rezultate, fara multe explicatii, si ca frumosul si binele reprezinta normalul si pot veni de la sine ..sau mai zice "scuzi"...si e adorabila!:))

- acum este incantata de figurine micute, cand de vreo10-15cm...are cateva seturi de animalute, un set de figurine disney..si le poarta cu ea prin casa, la baie, afara...si de fiecare data vrea sa ii aiba si sa ii tina in mana in formula completa..adica daca setul primit avea 5 animalute, pai atunci ea se chinuie si reuseste sa  tina in manutele ei pe toate 5! chestia asta e de mult..de cand mergea cu toata trupa de ursuleti winnie dupa prin parc...asa ca noi toti ne conformam , pentru ca ea nu cedeaza....si cand iesim afara...facem inventarul periodic al animalutelor, sa vedem daca le mai are pe toate...sau ducem tratative serioase sa le lasa in rucsacel, pe motiv ca si alti copii o sa le doreasca si e mai bine sa le "pitim"...si asa prevenim si scandalurile iscate de la refuzul de a imparti jucarii:P

- ii place sa dea cu creioanele colorate pe hartie...pentru ca e mult spus coloreaza:P....e incantata de acoarele, innebunita dupa plastelina, si se multumeste si cu niste stampile cu figurine...eu recunosc ca mi-ar placea sa fie atrasa de partea asta, pentru astept cu nerbadare momentele cand vom face felicitari, tabloase, diverse chestii impreuna:)

- ii place sa zica"un pitic atat de mic"...si il zicem impreuna...ea mai mult terminatiile cuvintelor...dar tot e haioasa si se aplauda la sfarsit! sau catelus cu paru cret...dar mai vreau sa updatez poeziile cu cele din "rime cu codite pentru cei mici"...parca asa se numea..

- stie sa numere pana la 10 :" unu, du, tre, patu, cici, sase, sapte, oto, noua, jetze!!"  urmate automat de nelipsitul "bravooo" cu batut din palme cu tot!

-de vorbit a inceput sa zica o gramada de cuvintele, mici propozitii, mai scurtate, mai pocite, dar noi ne intelegem si ne place sa o indrumam sa ne povesteasca ce a facut in parc, cu buni...si incepe ea sa ne zica multe , si gesticuleaza, si noi mai indentificam cateva cuvinte, restul intuim, dar per total ne incanta urechile si graiul ei ce duce a ruso-chineza cateodata:p..sau poate a macedoneasca?!:))

-ii plac cartile! ole! si cand nu isi citeste ea singura...(a se intelege din asta ca isi ia cartea, se aseaza in pat, si urmareste randurile si chiar isi citeste-povesteste ea acolo pe baza imaginilor...cu intonatie, cu cuvintele..e atat de patrunsa de poveste....regret enorm ca nu reusesc sa o filmez..ca sta si cate 10minute facand asta..si este simpatica foc...dar cand vede aparatu, normal ca se opreste ca vrea ea sa puna manutele pe butoane)..vine la mine sau la tati si incepe "mami, cecete! cecete mami!"

-"plooo?! bate vantul?!"..asta era nelipsita pana de curand..inainte  sa iasa afara...intreba "plooo?!"...nu ploua ziceam eu, "bate vantu?!" nu bate vantu raspundeam...iar taica-su o bloca "nici nu ploua, nici nu bate vantu'" si ea  ramanea pe ganduri... 

Si as mai scrie despre Mariuca, dar mai las si pentru alta data:P

Intre timp, am mai pus cateva poze..nu sunt multe, nici spectaculoase..dar sunt:)

Sambete galbene si duminici portocalii!

De cand eram la scoala, zilele de sambata si duminica erau o adevarata sarbatoare pentru mine, le-am considerat intotdeauna speciale, si le-am luat drept "zile de odihna" intotdeauna....mereu aveam probleme sa invat in zilele astea:d...nu aveam spor deloc! mai tarziu...cand m-am angajat...sortii au decis sa nu am parte de ele aceste zile prea mult..domeniul in care am nimerit....(nu pot spune tocmai ca l-am ales..) impune  sa lucrezi in zilele de sambata si duminica, si se compenseaza in timpul saptamanii....dar pentru mine nu e suficient!  Mental, numai zilele liber de weekend imi aduc liniste si relaxare, si ma pot bucura de ele in totalitate....indiferent de anotimp...eu le vad in culori care ma bucura si ma animeaza : sambata este galben pai si duminica un portocaliu placut! :P  asa le-am perceput dintotdeauna! Asociez sambata dimineata cu  sesiuni scurte si intense de ordine si curatenie , sau de cumparaturi:D.....vizite si plimbari cu prietenii....duminicile cu Slujba de la Biserica, mese in familie, odihna si lenevire in voie:D, filme si evadari  scurte din oras.....Este frustrant  mai ales cand ies pe usa duminica dimineata la ora 6...lasandu-i pe V si Mariuca dormind linistiti...si stiind ca ei isi vor petrecere o zi ..care trebuia sa fie a familiei noastre, numai ei doi....

Daaaar, lucrez la asta....:P  SUNT IN CAUTARE DE WEEKEND-URI LIBERE! sau in traducere libera , sunt in cautare de un alt loc de munca unde sa fiu si eu in rand cu majoritatea  lumii....sa ne putem bucura toti trei de sambete galbene si duminici portocalii! 

Asa ca....wish me luck"...sai si mai bine, anuntati-ma unde se fac angajari:P

Ce mancam noi astazi?!

Scurt si la obiect: ce mai mananca piticii vostri?

Eu am o mare dilema ce sa ii mai fac Mariucai felul 2...adica la masa de dupa somnicul de amiaza, ca la pranz tot cu ciorbita a ramas....

Si nu mai stiu ce mancarica sa ii fac..e drept ca nu am mai intrat pe net sa ma inspir,si am tot jonglat cu un pilaf, cu niste paste...mancarica cu cartofi...dar vreau sa mai abordam si alte retete....

Nu ne putem mandri ca Mariuca papa orice...dar nici ca noi suntem maestri bucatari....asa ca trebuie sa mai imi iau inima in dinti si sa mai experimentez niste mancarici, poate isi descopera Mariuca vreo pasiune printre ele, asa cum, mai nou, este foarte incantata de Actimel....bea vreo 2 pe zi-ii place ca ii infig un pai prin dop, si il bea pana la ultima picatura! Nu prea mai mananca iaurt, si cat de cat merge si actimelul...

Sau aveti niste variante de meniu, pe zile?!

Sper sa am timp sa mai ma documentez si eu..si mai schimb meniul..si revin cu detalii...

"Mimicaa!Mimicaa!"

Ce credeti voi ca ar putea insemna "mimicaa"?!

Poate ce am crezut si noi la inceput: ceva de la mamica!dar nuuu, nu e mamica....

Dupa cum povesteam si in alta postare, Mariuca a inceput sa turuie gurita si sa incerce cuvinte si expresii noi, unele usor de inteles, unele deductibile, unele care iti solicita imaginatia, si altele...ca in cazul asta, care te uimesc pur si simplu! Deci , mai nou a inceput sa fie atenta la multe sunete care se aud de afara: ploaia, masinile, plansetele vreunei bebe, latratul cainilor, etc...si dupa ce initial tresarea usor si  vroia sa vedem ca le remarca  "mama ploo!"  sau "mama ham-ham"..acum am observat ca parca se "zbarleste" mai mult, parca s-ar speria...si alearga catre mine sau tati si spune "MIMICA!MIMICA!" de unde eu si V. , si dupa manifestarea si fatzuca ei, am dedus ca inseamna "mi-e frica!mi-e frica!" Si ce faci cand auzi ca ingerasul tau iti spune ca ii este frica?!pentru ca recunosc ca m-a luat prin surprindere...si normal ca o luam in brate, o mangaiem, ii explicam ce se intampla, ca suntem langa ea, ca nu are de ce sa ii fie frica si altele....sper sa inteleaga si usor usor sa traiasca senzatiile astea la o intensitate mai mica, sa nu escaledeze....sau poate e normal, ca odata cu cresterea vine si constientizarea....asa cum am observat ca se sperie cand vede o masina in zare( m-am trezit cu catarata de-a dreptul pe piciorul meu....m-am amuzat si m-am necajit  in acelas timp de reactia ei), desi eu niciodata nu am speriat-o cu "vai!te calca masina daca nu stai langa mine" ...ci pur si simplu o indrumam pe marginea drumului sau pe trotuar...asa cum nici de caini nu i-am zis sa se fereasca radical...tocmai in ideea asta, sa nu ii inserez frica/groaza unei posibile intamplari, sa nu incerce frici inutile....ci doar am vrut sa ii arat sa fie atenta, grijulie..cat poate intelege ea la varsta ei...sau poate ar trebui sa vorbesc cu Buni...ca daca acum stau  mai mult timp ziua impreuna....nu mai am control la toata informatia si "formarea" :D, si sa aflu daca s-a intamplat ceva cu care ar trebui sa fim atenti...nu stiu..

Voi v-ati confruntat cu situatii asemanatoare?Cum au reactionat cei mici?voi?

Tocmai pentru ca au fost momente in viata mea care au activat niste butoane corespondente cu frica, teama, panica, anxietatea, vreau sa iau in serios orice manifestare care ar putea degenera pe viitor si ar afecta-o pe Mariuca .

Just pictures

Poze noi

Pupici racorosi ;)

"Al tau stie de frica?!"

De cand am inceput jobul am "onoarea" sa calatoresc cu busul care se nimereste in drum, cu alti participanti la trafic, de toate varstele...categoriile...si culorile:D Si in fiecare zi aceeasi intrebare "de ce naiba nu avem ambitia sa plecam din tara asta?!"...raspunsul alta data...:(

Dar din ciclul "cate una pe zi": azi, intr-unul dintre busuri , o doamna, bunica, cu nepotelul care o ruga insistent sa mearga in parc la ratuste, ea categorica refuza, si mandra catre un partener de drum "al tau stie de frica?! ca ai mei, cat i-am crescut stiau de frica: "nu" e "nu" si "da" e "da" ..(?!)...ca asta al meu nu prea stie de frica, face numai ce vrea el, ca deh...l-au rasfatat ma-sa si ta-su!"...incheie dezamagita...

Urechile ma dureau, nervii imi pleseneau, si noroc ca am ajuns la statia in care trebuia sa cobor...trista ca unii tot mai cred cu tarie  ca "frica" este baza unei bune educatii....

Later edit:
 este prima seara cand Mariuca , in timp ce eu butonam la calculator, a adormit singurica rasfoind si citindu-si,  cu cuvinte numai de ea stiute, povesti din cartea mare rosie si cartonata , preferata ei.
Si asta la fix 2 ani si 2 luni! adica "DUOI!" :))

Unele noutati din viata noastra!

Mariuca noastra creste, si ne bucuram de asta in fiecare zi!

Maine va implini 2 ani si 2 luni! "DUOII!" ar arata ea mandra cu doua degetele :) si daca o intrebi cum o cheama , raspunde bucuroasa "MA-II-A"...(Inca nu pronunta R)....si mai cum?! "AI-CIU"...de la "Raiciu" si noua ne salta inima de dragoste si bucurie!...:))

Si pentru ca a fost Buni de la Cta pe la noi, i-a incantat auzul strigand-o "Nu-ti!", si multumind prin "me-si"...sau cerundu-si "scu-zi" :)) 

Sa te plimbi si sa te joci prin parc, nu este asa usor cum ar crede unii...asa ca Mariuca ne aduce la cunostinta ca "a obo-siit", si cere in tricicleta...sau isi manifesta dorinta de ajunge undeva gesticuland  "pe-aici"...chit ca noi ar trebuie sa o luam "pe-acolo":)...

Este incantata cand vede vreun bebe si striga dezinvolta "uite be-be!"...si mai vedem cum tresara sau se sperie vreun bebe in carucior care molfaia suzi linistit...caci tignalul domnisoarei este unul acut:P

"hai-hai" sau "hai mama" se aude repetat cand vrea sa facem ceva anume fix in momentul ala, sau intreaba "afa'?" adica "mergem afara"...daca aude cainii ma intreaba daca am auzit si eu "auzi'?..ham!"

"Un pitic....atat de mic"...se poate marca ca prima ei poezioara, si este f incantata sa o spunem impreuna....ii place sa mai cante "poua!poua!..gaiiiile oua!" :))

Ii place sa ii citim din diverse carti cu animalute.....mai nou  a redescoperit cartile albastre de la Adevaru...si le luam pe rand si ii citim de acolo, saaauuu ...isi citeste singura, intr-o limba numai de ea stiuta...dar cu mare convingere, cu intonatie urmareste scrisul din carte, si este haioasa foc!

Si multe altele face Mariuca noastra, si se transforma intr-o fetita  vorbareata si din ce in ce mai curioasa!...aaa...nici nu a inceput sa vorbeasca cursiv, si a inceput cu "de ce"....si ne da pe spate cand ne da replica "de ce nu?!" cu niste ochisori mari si nevinovati!

Sper sa mai revin cu poze in curand!

Sanatate si mult spor!

Vreau timp

Vreau timp sa...
- sa ma trezesc incet si linistit langa Mariuca in fiecare dimineata
- sa savurez o cafea langa sotul meu
- sa rasfoiesc macar cateva pagini dintr-o carte
- sa ajung sa imi tund putin din par
- sa merg cu Mariuca si in alte parcuri...sau la mai multe piese de teatru
- sa ajung la o mercerie
- sa ma pierd cu orele citind pe diverse bloguri

si lista ramane deschisa...:)

Poze cat de cat noi...

Sanatate si pupici

Hristos s-a inaltat!

Hristos s-a inaltat!

Am revenit dupa o luuuunga privare de internet, calculator, etc....nu stiu cat o sa pot recupera, dar incerc:P

Azi este/ a fost Inaltarea! Si am fost la job...si taaare mult mi-as fi  dorit sa particip la slujba ....dar nu s-a putut...cum nu am putut face si altele din cauza "minunatului" job!
Dar se putea si mai rau:P


Revin cu mai multe poze cu ce am mai facut....pe unde am mai fost!

Numai bine tuturor!



p.s LA MUUULTI ANI TUTUROR COPIILOR! SA NE CREASCA SANATOSI SI FERICITI!!!

Viata de dupa job!

Dupa cum unii stiu, am reinceput activitatea! Daaaa, momentul mult dezagreat a venit, s-a marcat, si continua:)

Ce pot povesti acum, din noua randuire a zilelor noastre sau ce s-a mai intamplat....este ca:

- desi am avut oarecum norocul sa incep munca intr-o vineri, mai precis in Vinerea Mare, si s-au alternat cateva zile libere cu cateva zile de munca, si astfel nu am resimtit nici eu nici Mariuca un mare soc din prima, tot a fost ciudat  sa ma trezesc la 6.15, sa ies din casa la ore nestiute de mine pana acum, si sa fiu nevoita sa stau departe de casa si Mariuca 9ore! 

- mi-a fost greu si am avut lacrimi de tristete in ochi si in gat dimineata...la plecare, cand imi lasam puisorul dormind frumos si linistit in pat, dar eu nu puteam sa o privesc(nu vroiam sa deschid usa din cauza zgomotului) sau sa o pup inainte de a pleca, de teama sa nu o trezesc 

- dar am avut si lacrimi de bucurie ca, dupa 9-10ore in "lume", vin in cuibusorul nostru si o fatzuca frumoasa, senina si sincera, radea, se bucura , mi se arunca in brate si ma pupa , si imi zicea  incantata si parca usurata "maaamiii" si doua manute ma mangaiau pe fata!

- m-am linistit cand am vazut ca relatia Mariucai cu bunica se imbunatateste, si cu mici reprize de plans din partea matzei, care sunt de inteles, vad ca se impaca bine, si isi creaza o rutina...respectand programul ei de pana acum

- ce e putin diferit , somnul de amiaza al Mariucai...sunt unele zile, cand, desi e franta de oboseala, refuza sa adoarma; variaza mult orele de somn de amiaza si in zilele cand reuseste sa doarme....vom vedea cum se va regla la capitolul asta. La mancare stam binisor.

- ca schimbari de comportament , datorita lipsei mele indelungate pe parcursul zilei, nu ar fi mai unele prea mari....cel putin la suprafata: dimineata la trezire Mariuca mai bazaie un pic , ca se trezeste fara mami, dar aici intervine tati si o linisteste, la intrarea din parc in casa mai riposteaza uneori...dar se mai intampla si inainte.....dar ce am observat major : plange mai mult dupa tati! inainte, in aceleasi situatii, cu ambii de fata, Mariucai nu plangea mult dupa tati si nu vroia mult la el in brate...eu eram cea vizata; acuuuum....desi sunt prezenta, vrea mai mult la tati si plange mai mult la plecare lui uneori. O sa mai urmaresc asta....nu as sti cum sa interpretez asta acum, insa monitorizam situatia;

- ca multi alti parinti care muncesc, lipsesc de acasa 9-10ore zilniz, 5 zile/saptamana si mi se pare enorm! dar stiu ca momentan nu am de ales...si ma alin cu gandul ca Mariuca sta cu o bunica grijulie si iubitoare....insa, cand ajung seara acasa si o mai aud pe Mariuca zicand cuvinte noi, unele care nu stiu la ce se refera..pentru ca nu stiu ce asocieri face...sau face sau se joaca intr-un mod nou...regret enorm ca nu pot fi prezenta la schimbarile si evolutiile astea...si ma oftic ca imi ia mult timp sa inteleg ce inseamna....cand zice "barada" si eu nu stiu cea vrea!

- imi lipseste timpul petrecut in parc...jucandu-ma cu Mariuca..sau palavragitul cu alte mamici in timp ce ne urmarim din priviri copilasii;

- ratez intalniri, aniversari si altele din cauza ca mai muncesc si in weekend....cum a fost ziua Andreei, prietena Mariucai....la care regret foarte mut ca nu am putut merge...la cat de draga imi este, si ca o stiu cum a crescut odata cu Mariuca mea....tare mult mi-ar fi placut sa o pupicesc la petrecerea ei de 2 anisori!dar am trimis urarile si dragostea noastra odata cu copilul, sotul, si pe drum s-a alaturat si un unchi....deci tot 3 au ajuns la party:D

- pentru ca lucrez intr-un loc unde se perinda multi oameni, multe familii....imi fug ochii dupa toti copii care ii vad si ma gandesc constant la Mariuca! uit ca sunt la munca, si o iau pe urmele piticilor si ma delectez cu jocurile lor sau intru in vorba cu parintii, mai aud un cantecel, o poezioara...si ma transpune iar in lumea care imi place si la care tanjesc: o lume minunata, cu multe bucurii, cu multe jucarii - o lume pentru copii! :)

- ca si Roxana, am impresia ca nu este timp pentru tot ce vreu sa fac...si vreau sa dilat timpul...vreau sa capat super-puteri.....dar momentan vad numai piedicile:(

Si imi propusesem sa mai povestesc.....dar Mariuca s-a trezit, si joaca trebuie sa inceapa!!!!!!

Un weekend frumos sa aveti!

HAI LA FOTOGRAF.RO!

De cand s-a nascut Mariuca i-am facut multe multe poze: dormind, razand, explorand, jucandu-se, strambandu-se...cu  zeci de cadre cu aceeasi figura sau ipostaza, incercand de fiecare data sa o surprind si pe ea in actiune, sa fiu atenta sa am setarile aparatului corespunzatoare, sa nu intre nu stiu ce creanga, picior strain sau pat nefacut in poza...sa nu ratez poza din cauza ochilor inchisi sau rosii, sau sa astept sa se declanseze blitul, sau mai stiu eu ce minune de la aparat..si sa se duca frumusete de instantaneu....si asa m-am chinuit eu cu "sapuniera mea" luata fortat din Franta (povestea alta-data....si de atunci V. nu a mai aprobat buget pentru alt aparat) sa intocmesc albumul Mariucai si al familiei, cu poze stangace facute de mine...si normal ca apare copilul si atat, cateodata se mai zareste si tatal...., dar poze cu noi trei cred ca avem cinci dintr-o mie! si nici astea nu ar fi fost atatea, daca nu ar fi fost un prieten , pasionat de fotografie, si care a avut amabilitatea sa vina si sa ne faca cateva  poze impreuna, si Mariucai separat! Si sunt cele mai frumoase, interesante si artistice poze ale noastre! Si acum ca il puteti gasi si pe site-ul lui si se pot vedea o parte din fotografiile facute de el, vi-l recomandam cu mare incredere si bucurie, in cazul in care vreti sa apelati la un pasionat si specialist in arta fotografiei: http://www.hailafotograf.ro/

LA MUUUULTI ANI MARIUCA!!!!!

21 aprilie, 2009, zi de marti,  ora 14.20...s-a nascut printzesuca noastra: Mariuca! 
Era un ghemotoc dulce  si acum este o fetita adorabila care implineste 2 ani! 

Cei mai frumosi 2 ani din viata noastra de pana acum!

Nu am mai avut rabdare sa asteptam ziua de 21, si am petrecut mai devreme un pic....cu prietenii Mariucai si ai nostri. Dar asta nu inseamna ca nu ne mai cinstim si maine:D

Avem poze si un filmulet de la petrecere, dar mai urmeaza sa postam pe masura ce mai primim pozele facute de invitati.

La muuulti ani....mie!!!!:))

 

Astazi e ziuuuua mea, o zi normala ca mine!:))

Daaa...mai adaug un an, ca si cum nu erau destui:P...nu zic cati:D

Ce imi doresc de ziua mea?!De tooooaaaate!:))

Dar daca Mariuca, V. si parintii imi sunt sanatosi, ma declar multumita!Aaaa...si eu, ca nici mie nu imi strica o stare mai buna la capitolul asta :)

"Petrecerea, masa si dansul"  nu se tin, din motive diverse ,

dar asta nu inseamna ca nu o sa ma rasfat:D

Si o sa incep cu asta...

p.s. in astfel de ocazii, eu sunt incantata si ma onoreaza un simplu telefon  de " la multi ani!" , mai ales din partea unor persoane  de care nu banuiam ca stiu sau tin cont de ziua mea de nastere , dar cand acele persoane iti si fac un cadou cu exact ce ai nevoie, ma emotioneaza si impresioneaza! Va multumesc,  

Roxana si Iza, si va imbratisez cu drag!

Dovada trecerii timpului

Asa arata Mariuca noastra la 8-9luni.....

Si uite-o acum...la ziua lui David:

Work

Ieri am avut , dupa muuuult timp, contact cu o parte din ce presupune munca mea....si nu am avut un sentiment placut din pacate. In mai putin de trei saptamani insa, voi (re)simti agonia de a avea un job care, desi iti poate face placere, devine chinuitor datorita faptului ca oamenii, apasati de propriile griji, temeri, invidii, se lasa cuprinsi parca de un duh rau si transforma totul intr-o confruntare, batalie si presiune fara rost , fara sa isi poate defini exact scopul. Doar ca e mai simplu asa...mai greu este sa faci ca lucrul sa fie rentabil, dar si placut, sa stii ce sa ceri si cum sa ceri, sa creezi un mediu propice dezvoltarii tuturor, ca sigur vei creste si tu,  sa ai o exigenta orientata unde trebuie, sa nu uiti ca lucrezi cu oameni care au doar postul in organigrama inferior, dar in rest sunt la fel ca tine.

Mdaaa....incep munca...dar nu asta de fapt e partea grea...Cel mai greu mi se pare sa nu mai fiu langa Mariuca atunci cand se trezeste dimineata....sau cand va alerga prin parc, sau atunci cand o va apuca somnul la pranz si vrea "nani!nani!", sa ii vad mutrisoarele, sa ii aud cuvintele...din ce in ce mai multe...sa nu o pot vedea si imbratisa cand vreau... si 10-11 ore pe zi, 5zile...nu o sa fiu langa ea...Stiu ca nu e un  capat de lume...stiu ca o sa ne acomodam, stiam ca va veni momentul asta, dar tot imi este greu...foarte greu...

Shoppingul: o placere vinovata

"Buna! Sunt Mari si sunt shoppaholica!" asa ar suna prezentarea mea in cadrul unei confesiuni :P

Daca ma inviti intr-un magazin cu jucarii, ma bucur; intr-un magazin cu obiecte pentru casa sunt incantata, intr-un magazin cu suveniruri, sunt curioasa; intr-un magazin cu alimente, sunt pofticioasa; 

daca ajung intr-un magazin cu hainute si incaltari, sunt in extaz:)) asa ca m-am resemnat (si eu si V. ...)si imi asum eticheta:D

Nu ma consider nici trendy, nici cool, nici fancy sau fashion, dar imi plac hainele, pantofii si accesoriile! mie si altor milione de femei!:)) asa ca nu ma simt chiar atat de  vinovata! conform unor reclame  care ma ung la suflet "pentru ca merit" si " fericirea ta este nepretuita, pentru toate celelalte , exista cardul!",  nu ma chinui prea tare sa imi infranez "sporul" la cumparaturi!  Dar, pentru ca inelul Arabelei nu este la mine, limitarea se face in mod natural si trist  , din lipsa resurselor financiare! Si din motivul asta a trebuit sa ma adaptez si sa urmaresc cu mare interes reducerile si magazinele unde pot gasi lucrurile, obiectele dorite si potrivite noua si la preturi pe masura contului nostru.

Mi-e greu sa imi definesc stilul vestimentar, stiu doar ca imi place sa am fustite multe, imi plac incaltarile mult de tot, visez sa merg pe tocuri elegant, imi place sa combin articole sport cu unele mai "casual" sau chiar mai elegantele. Imi plac hainele si liniile simple si curate la croiala si  design, dar care sa aibe ceva atragator pentru mine. Admir femeile care se aranjeaza , se imbraca frumos si dau atentie multor detalii, si vezi ca sunt multumite si au incredere in ele.  Imi doresc si eu lucrul asta pentru mine. 

Si pentru ca sunt intr-un fel de proces de  "transformare", m-am bucurat mult cand magazinul H&M se deschide aproape de noi. Si intr-adevar eram nerabdatoare sa vad cum arata, ce colectii au, care e conceptul, ma rodea sa stiu preturile...dar toate astea nu din dorinta de a fi in trend cu noile magazine, la curent cu toate...sunt departe de asa ceva, ci dintr-o nevoie sincera de a gasi hainute placute, simple, si rezonabile la pret. Pentru ca eu sunt de acord cu faptul ca infatisarea conteaza, ca modul cum te imbraci te poate ajuta sau nu, dar nu in spiritul zilelor noastre ..cand infatisarea este pe primul plan si multi se opresc aici, sau esti judecat in functie de asta, si opulenta si vulgaritatea sunt  mult promovate prin haine. Ci doar sunt de parere ca indiferent de varsta, ocupatie, situatie financiara e de preferat sa ai grija la tinuta ta, ca simplu si ingrijit poate fi mai bine, ca o bluzita iti poate da incredere mai multa in tine, o combinatie de haine placuta poate atrage privirea si te poate ajuta sa "socializezi" mai bine, un costum potrivit poate face diferenta intr-o concurenta acerba pentru post dorit...si tot asa...Din toate aceste motive am fost interasata si incantata ca se deschide un nou magazin, pentru ca stiam de el din excursiile cu V. Si din aceleasi motive am inteles si cele 2000 mii de persoane care se inghesuiau la deschidere si nu le-am judecat. Eu am ales sa merg intr-o sambata sa vizitez magazinul, alaturi de multi multi altii :)) si desi mi-a fost greu sa razbat la hainele de dama, la hainutele de copii am reusit sa aleg ceva pentru Mariuca si am fost incantata de ce am vazut pe umerase, si am considerat ca preturile sunt acceptabile, desi nu protestam daca erau si mai mici :P  Dar cand e vorba de Mariuca, nu rezist hainutelor mici si adorabile!Si acolo am gasit cateva care nu puteau fi lasate in raft!

Insa aseara am dat iar o "fuga" , in ideea sa vad ce imi gasesc pentru mine, doream ceva mai clasic - camasa simpla, o geanta, niste accesorii....insa in urma valului mare de clienti din ultimele zile, marimi mici si medii nu am gasit, modelul dorit de geanta se epuizeaza, accesoriile nu am mai avut convingerea ca merita cumparate, daca nu am gasit basic-ul :P

Asa ca am venit acasa fara nicio sacosica! SOC! am fost la cumparaturi si nu am cedat niciunei tentatii ..nici macar ca premiu de consolare:))...of!of! se cunoaste ca mi-am iesit din ritm! Singurul care  a fost multumit si mandru , a fost V....aaa  si probabil si cardul meu:P

Dar promit ca ma "tratez" intr-o alta sesiune de cumparaturi:D

p.s. POZE NOI

O leapsa

Ce e bun, dulce si nu ma ingrasa?!

MARIIIIIIUUUUUUCA MEA! :))

Asa ca nu pot sa refuz leapsa de la Roxana, in care sa vorbesc despre ce lucruri ma amuza la Mariuca...am foarte putin timp la dispozitie, asa ca incerc sa scriu rapid si cum imi vin in minte:

1. mersul ei : cand tantos si mandru, de zici ca defileaza in armata romana (face asa mai ales cand intra intr-o incapere....isi face "intrarea":)) ) cand leganat, cand in ritm de dans, cand entuziast si vesel!

2. felul cum zice "NU!NU!NU!"...isi rotunzeste buzitele intr-un mod adorabil si este asa scuuuumpa, si in acelas timp protesteaza si din manute, si daca nu imi stapanesc incantarea , risc sa uit ca de totusi ma confrunt cu un refuz si un protest, si trebuie gasite strategii de convingere :P

3. ma amuza cum se prosteste si simuleaza un "hapciu"..responsabil este piticul din poveste, pe care l-a vazut ea cum se chinuie sa stranute, si cum ceilalti pitici se agita si se amuza in  jurul lui, si de la asta, i se pare si ei amuzant, si incepe si "hapciueste" prin casa cand are chef, si tot ea rade de ce face:))

4. desi este placut numai pentru scurt timp, ma topeste buzisoara ei de jos, sau mai bine zis, atunci cand se "pune buzisoara"...este faza initiala unei suparari , si preceda o repriza zdravana de plans de multe ori; desi nu imi place ce urmeaza, "buzisoara" este irezistibila" :D

5. e haioasa cand rade si se prosteste cateodata si pune mana la gura....nu stiu sa explic exact cum...este in fel de Muttley, un personaj de desene animat, dar nu de aici s-a "inspirat" ca nu imi aduc aminte sa il fi vazut vreodata, it was pure natural:P

6. ca si Roxanei , imi plac scenele de tandrete , pupici, conversatii, explicatii etc intre Mariuca si Andreea! nu ai cum sa stai serios in preajma lor! si sunt comice indiferent daca se pupipacesc sau  povestesc ceva pe limba lor acolo! pe langa asta, eu tare sunt curioasa sa stiu ce tot isi susotesc ele una alteia....dar poate nu trebuie sa mai astept mult:D

7. cand vine tati seara acasa, si se aude cheia in usa, Mariuca tresare si vrea sa alerge in intampinarea lui!dar nu oricum, nuuuuu....neaparat cu ceva in manuta, depinde cu ce se joaca in momentul respectiv...si este dulce ca se vede nerabdarea ei sa iasa pe hol, dar si emotia sa ia in manute ori pe Mickey, ori  vrei masinuta, ori sta si strange creioanele de pe masa, si iese fuguta-fuguta din camera cu pumnul plin de creioane , sau ia vreun papuc de pe jos, si daca nu gaseste ceva atragator in jur, vine sa ma ia de mana, sau o pe Cris (o prietena venita in vizita serile trecute)..si ne duce de manuta in fata lu'tati!deci concluzia e , ca nu vrea sa mearga cu mainele goale la tati:)) 

8. o alta chestie super funny este atunci cand se mira si face un "UOOOO" lung si plina de incantare..atunci cand redescopera vreo jucarie mai veche, sau gaseste ceva de-al nostru, si mai face

 " OOO-OOO" apasat,  atunci cand ii iese ceva in cale, sau o ia prin surprindere , dar mai putin placut.

9. la culcare, eu ma pun cu ea in pat, si o adorm cu laptic, si de multe ori cand eu cred a adormit si ma indepartez de ea,....... dar matza, cu ochii inchisi, prin patut, vine cu boticul si nasucul in cautarea mea, si se impunge ca un iedut in mine...si in timpul noptii, nu stiu ce face, cum reuseste, ajunge sa doarma cumva perpendicular pe mine, cu capul langa al meu, dar din cand in cand, tot in somn, face niste rotiri din corp, cu piciorusele, de  mai are putin si se suie pe mine cu totul:P

10. si mai nou , cand ia in gurita ceva ce ii place...sau cand isi aduce aminte...mai face prin casa 

"boo-boo"....de la "bun-bun"..ca ii zic eu "ce bun e, bun-bun!"...si da din cap si se freaca de burtica:P

11. sau ma amuza tare mult cand se joaca cu tati ascunselea prin casa...tati se ascunde, si Mariuca pleaca in cautarea lui....dar nu are curajul singura, ci cu mami de manutza, Si cand dam de tati, Mariuca tresare si rade zgomotos si mi-l arata cu degetul pe tati  si striga "tatii!tatii!" ca si cum "uite mami!el e tati!l-am gasit!"...e super haioasa!

si as mai tot scrie ...ca sunt multe lucruri care imi lumineaza ziua si ma binedispun la ea, ca orice mama care isi iubeste puiutul, dar nu mai am timp.

mai departe, invit la "leapsa" pe Beatrice si pe Mada

That's what friends are for!

Cand incarcam filmulete cu Mariuca si Andreea, si ma pregateam sa scriu despre asta, exact melodia "that's what friends are for " din Jungle book  mi-a venit in minte...si de aici si titlul :))

Mariuca si Andreea colindau parcul impreuna de mici...de cand aveau vreo 2 luni fiecare..e drept, atunci din carucior, ba dormind, ba smiorcaind... mai tarziu cand  Andreea a inceput sa misune de-a busilea, Mariuca, stand in fundulet,  se uita mirata la ea ...si nu  intelegea cum roieste  Andreea prin jurul ei. Apoi la etapa mers tinuta de manuta, Andrea testa primii pasi singurica si Mariuca nu dadea drumul degetelor mele nicicum pentru ca tentativele ei de a merge erau rare si timide.  Cand a inceput si Mariuca sa mearga si sa fie mai sigura pe ea, Andreuta deja era cu muuuult inaintea ei pe alee...dar cu toate decalajele astea, de fiecare data cand s-au intalnit si-au exprimat entuziasmul sub diverse forme : de la fetze senine, chiote, zambete, rasete ...la imbratisari stranse si pupici cu foc, si mai recent se striga "ADE!ADE!"  si respectiv " UCA!UCA!"(...cred ca v-ati prins care de unde vine:P) , se cheama si se indeamna una pe alta la rasete, escaladat ce se poate prin parc, alergat, topait...sau mai exact "tup-tup" in pat:P, isi impartasesc impresii in timpul teatrului de papusi, deretica si fac mancarica oriunde este o casuta pentru copii si putin nisip, fac maratoane prin locurile de joaca ...isi fac trasee pe acolo...pe rampe, pe plase, pe tobogane..de zici ca se antreneaza pentru filmul Rocky:P...sau parca se inteleg atunci cand se nimeresc intr-o vizita la altcineva : "eu ma ocup de zona si jucariile astea, tu de celelalte"...si dupa inversam...sau ne certam...in functie de ce dispozitie o sa avem!"...pentru ca  sa nu credeti ca este o prietenie fara nabadai:D...se pupa, sa imbratiseaza, dar pentru condimentarea relatiei, mai au mici accese de furie, li se pune pata pe vreo chestie si nu cedeaza niciuna ....si incep  cu "nu!nu!nu!"..plansete si altele..si eu si Roxana intervenim sa calmam spiritele prin separare, despartire, ascunderea obiectului pricinos si incercam sa restabilim linistea pentru binele si sanatatea urechilor noastrea:D

Dar de fiecare data este o mare incantare pentru mine sa o vad pe Mariuca cum se lumineaza si se bucura cand o vede pe Andreuta si apoi ma bucur de veselia  jocului lor! Si de asta am incercat sa surprind unele momente de cand a venit Andreuta in vizita la noi intr-una din serile trecute...sa se vada si printzesele ce faceau cand or creste mai mari, pentru ca, sper eu....poate  fi inceputul unei lungi si frumoase prietenii!

Asa ca am  incarcat trei filmulete din intalnirea dintre ele... sa se vada pentru ce sunt prietenii : sa ne bucuram, sa alergam si sa topaim impreuna!:))

O sa incerc sa o filmez pe Mariuca si cu ceilalti prieteni ai ei cu care se mai intalneste si se joaca prin parc, Sofia, Sebi, Simeon....sa isi aduca mereu aminte de "prima  ei gasca din parc":))


Later edit:
acum am gasit articolul asta care mi se  pare ca trebuie citit de orice mamica ....si am vrut sa il aduc in atentia voastra  ca poate il gasiti de folos...
http://adelle.ro/febra-linia-de-aparare-a-corpului-impotriva-bolii/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+adelle+%28Adelle+-+natural+parenting%29

a nu se intelege  ca eu sunt pro sau contra administrarii de medicamente la primele semne de febra/boala, ci consider ca e bine sa citim cat mult despre asta, parerile si argumentele mai multor medici, si fiecare sa faca cum este convins ca este mai bine pentru el si familia lui:)

23 luni

23 de luni ..sau 2 ani fara 1luna!

La multi ani Mariuca noastra! cand au trecut toate lunile astea? !tot timpul asta?! pentru ca au fost asa frumoase, captivante, interesante si minunate, au trecut prea repede!

In ultima vreme nu am mai tinut cont de masuratori, cantariri, etc....dar saptamana trecuta, in treacat..in joaca, Mariuca s-a pus pe cantar..in jur de 12kg...poate putin peste...deci nu a luat in greutate in ultima perioada, dar nu ma alarmez, burtica e inca acolo:D...si inaltimea ..poate sa atinga 87cm, dar nici nu are cu cine sa semene in inaltime, asa ca suntem multumiti si la capitolul asta!

In rest, ne jucam , alergam, protestam, vociferam, ne plimbam, socializam, invatam diverse, si bune si rele, si ne bucuram unii de altii: mami, tati si Mariuca!

Poate revin si cu niste poze...

Te iubim mult printzesuca noastra!

Despre homeschooling

Azi dimineata am citit un articol in care am gasit unele raspunsuri interesante date de o mama care isi educa copiii acasa:
http://temepentruacasa.wordpress.com/2011/03/18/o-conversatie-cu-john-holt-i/

O zi buna!

Japonia

Ce s-a intamplat in Japonia mi se pare cumplit si inspaimantator. Nu am urmarit multe stiri legate de aceasta catastrofa pentru ca nu rezist, sincer. Nu ma pot abtine sa ma intreb ce mi s-ar fi intamplat mie si familiei mele daca eram noi acolo...sau daca se intampla totul aici...Si nu stiu care ar fi fost un raspuns mai linistitor...pentru ca nu exista unul. Si de aici multe ganduri si tulburari nu imi dau pace. Pentru ca catastrofa asta este reala, cu urmari de necontrolat, traita de oameni ca si noi...numai ca avem norocul sa fie la mare distanta de noi, si pe motivul asta exista o tendinta de a vedea totul ca un  film horror la televizor, afectati intr-adevar (pentru ca am vazut unele imagini care cred ca nu poate lasa multa lume insensibila), dar totusi usurati si linistiti ca nu ni s-a intamplat noua. Si cam atat. Oare ne gandim intr-un mod profund si constient la faptul ca si noi, aici in Romania noastra, putem fi loviti de un cutremur , de o furie a marii, de un alt fenomen al naturii, sau poate ceva cumplit provocat chiar de oameni? Ce au facut japonezii sa "merite" asta...si ce facem noi sa nu meritam?! Ma tot gandesc la zecile de mii de morti...disparuti...familii pierdute, copii si parinti disparuti, la o mamica care povestea ce eforturi face sa zambeasca, sa se comporte normal, sa se intareasca astfel incat cei doi copilasi ai ei sa nu se panicheze daca ar fi vazut ca "parintele" se pierde cu firea, si sa mentina starea de calm si o aparenta normalitate pentru cei mici, in ciuda faptului ca au pierdut tot si probabil erau intr-o situatie critica. 

Si ma gandesc ce as fi facut eu?Ce am fi facut noi in cazul unei catastrofe? Si va spun direct : cred ca am fi murit instant sau la scurt timp dupa! Sau probabil am fi supravietuit printr-o minune de-a lui Dumnezeu, ca in rest nu cred am avea sanse. Cred asta pentru ca am inceput sa analizez putin situatia noastra:

- facem parte dintr-o generatie crescuta si orientata dupa principiul confortului, al efortului minim, al castigului imediat,  al supra-consumului, adica nu am fost incercati de greutati majore care sa ne solicite fizic sau sa fie activat vreun "spirit de sacrificiu", sa ne testam rezistenta fizica, rabdarea si disciplina in situatii critice. Cel putin noi doi, eu si V, nu cred ca avem nici cele mai mici notiuni de  "prim-ajutor", tehnici de supravieturie, planuri de evacuare din casa/apartament/bloc, habar nu avem de locurile "sigure" din casa in cazul vreunui cutremur, nu avem "kit de siguranta/supravietuire", rezerve de hrana, copii dupa acte separat, nu stim vreun semnal de SOS, si multe alte chestii care am mai auzit in ultimele zile...da, in ultimele zile..pentru ca pana acum nu se punea problema asta. Si uite ca toate astea nu sunt demne de vreun scenariu cu Bruce Willis, ci natura ne-a aratat, inca o data, ca se poate intampla oricand, oricui, si ca , de ce nu?! ni se poate intampla si noua! Adica ce garantie am ca "nu"?!

- traim intr-o societate care ne face , chiar daca nu ne obliga, ne constrange, sa gandim numai pentru scurt timp, pentru  urmatoarele 24 de ore...cel mult 30 zile...grijile cu cheltuielile curente, situatia serviciului, parca mi-a atrofiat gandirea in persepectiva, pe termen lung, nu mai iau in calcul ca "orice e posibil"...si in sensul bun, dar si in cel negativ. Adica nu reusesc sa imi intaresc increderea si nadejdea ca pot realiza lucrurile care mi le doresc, si ca Dumnezeu randuieste si are grija de toate, si in sensul negativ...nu sunt constienta ca orice rau se poate intampla! Si ca e de datoria mea sa fiu pregatita , fara panica si paranoia, pentru asta! Starea asta de amorteala cred ca ne dauneaza foarte mult.

- si traim in Romania...si daca ma gandesc la un dezastru...pai aici cred ca este unul dintre cele mai "nefericite" locuri unde as putea fi...nu avem pregatire, educatie, informatii, infrastructura, rezerve, constiinta pentru a putea face unei nenorociri...cati dintre noi stim ce sa facem in timpul unui cutremur ( in afara de clasicul "pitit sub tocul usii"..si care usa?!)..si ce avem de facut dupa? am cautat pe net...f putine informatii...am gasit un pdf cu niste cursuri pentru scolari ce sa facem in cazul unui cutremur, si era destul de superficial, schematic si cu design neatractiv si nu stiu cat de mare impact are asupra copiilor..dar bine ca era si ala!in rest mare lucru nu am gasit! Am vazut cum japonezii si-au pastrat calmul si disciplina! Nu cred ca noi am fi in stare de asa ceva. Nu este in firea noastra!  in zilele normale...nu vezi multi oameni care sa ofere un loc in metrou/bus unei femei insarcinate, sa ajute un batran cu o geanta grea...si cum s-ar activa simtul civic in cazul unei catastrofe? cand am fi cu totii buimaci, panicati, disperati si nu stim care cum sa facem sa ne salvam pe noi si familia...la naiba cu ceilalti! "noua sa ne fie bine" guverneaza in Romanica noastra in toate paturile sociale, in orice situatie....poate mai mult ca oricand! Nu mai avem simtul datoriei, al sacrificiului , onoarei....eu nu le simt in mine activate...poate la nivelul general si superficial doar...dar nu am fost pusa in situatia sa ma sacrific cu adevarat, sa indur si sa rabd pentru binele general, pentru familie, pentru tara....nu a fost cazul....dar nici nu mi s-a vorbit despre asta...notiunea de "sacrificiu suprem"  este pentru relatarile din istorie si Biblie..am ajuns sa fim crescuti ca niste pui din abator- suntem crescuti "pentru consum", consumul de alimente, medicamente, servicii, etc...si nu mai avem obiceiul de fim precauti, cumpatati, prevazatori si cu discernamant in ce avem de facut in viata...ati vazut cum stateau japonezii frumos, calm si ordonat la rand pentru cateva alimente?au dreptul numai la  un anumit nr de produse cumparate, cativa litri de combustibil, cateva ore fara curent electric...si ei se conformeaza si inteleg situatia , si participa prin asta la restabilirea unei ordini. Eu nu cred ca aici s-ar putea realiza asta.

Si ce e de facut concret in cazul nostru?Al familiei noastre?Sincer inca nu stiu...Poate pare ridicola toata grija mea, si postarea asta...dar cand mai prind vreo stire legata de Japonia....nu mai consider ca este asa, si ma gandesc tot mai serios ca eu si V. ar trebui sa facem ceva ....sa fim un pic mai pregatiti si pentru  eventuale situatii critice, oricat de infricosator  sau ridicol ar parea....nu stiu inca  exact ce, dar pentru mine e clar ca evenimentele din Japonia nu trebuiesc ignorate si ca avem ceva de invatat din asta...si pe viitor sa am grija ca si Mariuca sa stie lucruri legate de siguranta si protectia personala, un mic instrucaj pentru diverse scenarii, situatii si chiar simulari  serioase.