sâmbătă, 10 septembrie 2011

Gradi sau nu gradi!

Din fire sunt o persoana usor nehotarata....sau care nu are mereu incredere ca a luat decizia cea mai buna!
Ei bine, asta nu este deloc bine atunci cand esti mama! Asa ca aviz viitoarelor mamici, lucrati la aspectul asta, ca va fi foarte important atat pentru copii si mai ales pentru linistea si impacarea voastra!
Noi am hotarat ca Mariuca va sta in grija bunicii, atunci cand noi suntem retinuti cu jobul. Pentru asta, bunica a iesit din campul muncii mai devreme decat termenul prevazut, a renuntat la alte activitati, si a inceput naveta Berceni-Tineretului. Varianta asta ne-a avantajat cel mai mult din cauza mai multor aspecte. Ne-am gandit, ca cel putin la varsta asta Mariuca  sa stea inca  in  "sanul" familiei cat mai mult timp posibil; pe viitor...vom fi oarecum constransi sa o dam pe Mariuca la gradi, scoala...bunicii nu stim cat vor fi disponibili, asa ca parcurgem etapa "copilul sta cu bunicii" acum. Stiu ca parerile sunt impartite la capitolul asta....si fiecare face cum considera ca e mai bine ptr copilul lor. Dar recunosc ca sunt putin deranjata atunci cand  pretextul inscrierii copilului la cresa sau gradi este din categoria " e bine ca copilul sa intre de mic intr-o comunitate". Pai pana atunci unde a fost?! a crescut singur pe camp?!  Intr-adevar, stiu ca unii nu au norocul sa interactioneze cu alti copii...si atunci poate ca cel mic ar fi fericit sa mai intre in contact cu alti pitici...dar in cazul nostru concret, noi am avut sansa sa locuim in apropierea unui parc destul de ofertant, am intrat in contact cu multi alti copii si parinti, am intalnit aproape zilnic alti copii, Mariuca a avut de mica iesiri regulate la leagane, nisip, plimbari pe alei, pe langa lac , cu admirat si hranit rate, alergat dupa catei si cautat calutii jandarmeriei. Si toate astea, alternate cu vizite in alte parcuri ale orasului, mers la teatru si alte activitati adecvate varstei ei. Si da, toate astea le face de mica...dar nu cred ca s-a plictisit:P....in fiecare luna, la alta varsta, aceleasi lucruri, aceleasi locuri,  le vede cu alti ochi, cu alta curozitate, cu alte interese, asa ca nu imi fac griji ca intra intr-o rutina care o plafoneaza. De asta avem grija noi si bunica, sa o antrenam in activitati care sa ii arate si altceva fata de ce stia pana atunci, sa cautam si sa ne inspiram din alte surse  la capitolul "stimularea creativitatii si inteligentei" copilului daca se poate spune asa...nu stim cat de mult reusim, nu stiu la ce nivel educational sau profesional reusim, dar   facem asta cu mare drag si convingere ca Mariucai ii este bine asa...si ea ne arata si ne confirma asta..prin veselia si degajamentul ei, firea sociabila si dezinvoltura ei in alte cercuri imi da incredere ca am luat hotararea cea buna pentru ea. Desi mai am  umbre de indoieli atunci cand vad programul de gradi al altor copii de varsta  ei, imi revin atunci cand o aud pe Mariuca numarand strambandu-si buzisoarele haios "oaaan, tuuuu, friii..." sau facand asocieri de imagini, culori, evenimente...si mai ma gandesc ca nu pierde nimic important la varsta asta daca nu este inscrisa intr-un sistem de invatamant....va avea ocazia  multi ani sa recupereze:P
Si acum ca sa concretizez putin cum vad eu lucrurile atunci cand copilul nu merge la cresa/gradi, si sta cu un membru al familiei:
Avantaje
- ingrijirea, cresterea si educatia lui este in controlul familiei...ce doreste familia in privinta alimentatiei, educatiei, etc asa se va face
- cel mic are program liber schimbist, asta e bine daca este ca Mariuca...cand Mariua nu stie de ore fixe...ea opereaza numai de "interval de ore".:P
- sta permanent cu un membru al familiei care se ocupa exclusiv de el, care ii intareste iubirea, increderea si il incurajeaza;
- este ferit  , in unele cazuri, de agresiunea altor copii
- este ferit de posibilitatea de a se imbolnavi mai des, asta nu inseamna ca devine imun...dar cred numarul racelilor este mai mic
- intervine aspectul banilor, daca te raportezi la o cresa/gradi particulara...e clar ca face economii considerabile; daca  e vorba de gradi de stat, acolo mai salvezi niste banuti, dar se maresc dezavantajele...cred eu..
- trezitul de dimineata nu este o problema
- copilul  creste si dezvolta liber, fara constrangeri, in cadrul si valorile familiei, fara impunerea unor viziuni externe din partea personalului si politicii gradinitei, care poate diferi mult cu cel al parintilor(asta dc a fost aleasa gresit gradinita)
- nu apare problema "cine duce si ia copilul de la gradi":P

Dezavantaje:
- poate nu isi asuma atat de repede un comportament independent fata de cei care merg la gradi...inca mai mai papa de multe ori de la mama, nu se imbraca singuri, aspecte legate de olita, etc, dar totusi raman de parere ca lucrurile astea nu sunt dramatice daca se intampla sau nu asa
- nu au o idee a ce inseamna "respectarea unei forme de autoritati"...adica e clar ca fata de membrii familiei cei mici tind sa fie degajati cu totul, pe cand in fata doamnelor educatoare cunosc notiunile de retinere, respectarea regulilor, inhibarea impulsurilor....desi si  aici  prefer ..ca cel putin pentru moment Mariuca sa nu resimta chestiile astea...intr-adevar stie de "regulile " din cadrul familiei...dar ptr moment sunt suficiente doar astea:P
- alimentatia poate fi mai diversificata: desi nu mentii controlul asupra calitatii mancarii...cel putin stii ca in fiecare zi papa altceva...eu recunosc ca nu reusesc sa ii dau mereu altceva. din ce am vazut la altii, la gradinite se poate asta..
si cand mai imi vin si altele o sa scriu...

Asa vad eu lucrurile pentru noi, si pentru varsta Mariucai...si pentru moment, cred ca ne este bine asa.


4 comentarii:

  1. Sincer, Mari, eu cred ca ati facut cea mai buna alegere (nu inseamna ca cei care si-au dat copilul la gradi de mici sunt aruncati undeva intr-o gaura neagra), insa asa vad eu lucrurile. INtr-adevar, cand vezi ce se poate intampla la unele gradinite, atunci te intrebi ca poate/daca..dar sunt activitati pe care le poti intreprinde linistita acasa cu copilul. Daca as fi putut, l-as fi lasat pe Simeon acasa pana la cel putin 4 ani, cel putin:) din multe multe motive:) va pooop

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu cred ca daca alegi bine gradinita si daca cel mic e pregatit, nu ai de ce sa iti faci griji. Sunt copii care nu se adapteaza la gradi nici la 2 ani, nici la 4 ani. Altii sunt incantati de copii, de ce fac acolo si se distreaza mult mai bine decat ar face-o acasa. Nu zic ca e o alegere mai buna decat bunicii, dar cred ca in unele situatii e o alegere care nu trebuie privita cu teama.
    Eu de exemplu am decis sa mergem pe varianta gradi tocmai pentru "comunitate", si nu pentru ca nu ar fi avut destui copii afara, ci pentru ca acolo fac impreuna lucruri pe care nu le fac in parc. Si pentru ca vine iarna si copiii dispar subit de pe alei.
    Andreea e un copil super energic si curios, dovada fiind si ce spun tipele de la gradi despre ea, ca e mereu prima la a incerca lucruri noi, asa ca statul in casa cu bunica, oricat si rabdatoare ar fi ea nu prea era de noi.
    La fel, daca Mariuca se distreaza cu bunica, e perfect:).
    Eu nu am niciun fel de asteptari legate de invatat poezii sau sa numere. Nu cred ca asta e important acum. Dar faptul ca se joaca impreuna cu copii de varste diferite si mesteresc impreuna tot felul de lucruri, bucataresc, etc, mi se pare mult mai simpatic.
    Asta a fost alegerea noastra si pana acum suntem multumiti de ea.
    Si sa stii ca in materie de reguli, inregimentare, constrangeri, nu se pune problema, ba chiar a fost nevoie sa cer putina severitate in cazul Andreei, daca apar situatii in care se poarta urat (n-a fost cazul pana acum), pentru ca doamnele erau cam prea tolerante:D
    Pupici

    RăspundețiȘtergere
  3. @Mada: si eu cred ca este bine asa pentru noi, pentru moment, desi recunosc ca mai sunt mici momente/situatii cand imi pun intrebarea "daca ar fi fost la gradi acum?!"...dar cu siguranta va veni si momentul potrivit pentru ca Mariuca sa mearga la gradi. Pupici muuuulti!

    @Roxana: sper ca s-a inteles ca am facut un fel de "expunere" referitoare la noi si Mariuca:P; normal ca, ca si in alte situatii, sunt solutii potrivite pentru fiecare copil/familie in parte. Nu este bine sau gresit in niciun fel.Noi acum parcurgem stadiul de stat cu bunicii....voi ati trecut prin asta, si ati ajuns la alta etapa daca pot sa zic asa, si firea Andreei face ca alegerea asta sa fie una foarte buna pentru voi si mi se pare super ca este atat de incantata si entuziasmata de tot ce se intampla acolo. Probabil ca si Mariucai i-ar placea, dar o sa aibe ocazia si ea la un moment dat,dat acum mai zabovim pe-acasa. Plus, in contextul dat, ma repet, asa e mai bine pentru noi toti, pentru ca recunosc ca noi nu am fi avut posibilitatea ca Mariuca sa mearga la o gradinita unde se beneficieze de atentie sporita si conditii peste medie, si mai ales acum, la 2 ani si un pic sa o dau la gradi de stat, mai bine cu bunica! La 3-4 ani, cred ca lucrurile vor sta altfel- atunci cred ca intr-adevar va fi mai bine sa ne orientam catre o gradinita, si pentru ca va fi mai maricica, mai autonoma, o sa fie alta poveste.
    Concluzie: important e ca fetele noastre sunt vesele si fericite, una la gradi, una cu buni, si ca e ok si intr-un fel si in altul!
    Pupiiiici cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mari,asa e. Oricum, daca nu gaseam o gradi de care sa fiu sigura sau macar sa ma deranjeze niste lucruri minore, neimportante, nu as fi dat-o nicicum. Pana la urma inca un an cu bunici nu era o tragedie, chiar daca implica o iarna lunga si presupun eu multi nervi din partea bunicii :d. Iar la stat, no way, la ce povesti auzi pe acolo...
    Pup

    RăspundețiȘtergere