Idei de jocuri cu copii in public

Am gasit articolul asta  acum, pe blogul unei gradinite care pare draguta, dar si mai mult mi-a placut impartirea postarilor pe categorii foarte utile cred eu, parintilor: varsta, activitati creative, dezvoltare personala, homeschooling :D etc

Am descoperit-o prin http://lapieptulmamei.blogspot.com: " kidtime connect e locul unde o veţi găsi pe Gabriela, mămică, educatoare, practicantă ahomeschooling-ului şi conducătoarea grădiniţei proprii în Bucureşti. Activităţile prezentate pe site se adresează vârstelor cuprinse între 2 şi 7 ani, dar în afară de activităţi veţi descoperi tot felul de articole şi sfaturi pentru părinţi, pe care e bine să le cunoaştem"

Si mi-a placut articolul de mai jos, pentru ca exact asa ni s-a intamplat noua cand am fost la doctor saptamana asta: am ajuns la cabinetul medical toti trei, si acolo erau deja doua trei familii cu fetite cred ca de vreo3-4 ani. M-a surprins ca le vedeam ca stateau cumintele langa mama lor! Asta era de bine....dar stateau cumintele si tacute si atat! Adica aveau aerul unor fetite indraznesc sa spun triste, resemnate ca tb sa suporte asteptarea fara nicio activitate, se uitau inexpresiv in jur...si erau tacute! Asta mi s-a parut cel mai alarmant! Inteleg ca rogi/impui copilului sa stea cuminte/static ca asa vrei tu si asa e frumos, politicos, se cuvine in public sa nu deranjezi etc...dar barem daca si copilul si parintii stateau frumos pe scaun, de ce nu discutau barem?! Ma gandesc ca asta puteau face, nu deranja pe nimeni, antrenau fetitele la discutii, conversatii, mai petreceau family time, fructificau timpul sa descopere ce mai gandesc copii lor....recitau poezii, povesteau..nu stiu...gaseau subiecte. Sau barem sa antreneze fetitele sa vorbeasca intre ele, sa socializeze..nu! erau fiecare pe scaunul ei la distanta de 50cm! Eu asa vad lucrurile...si normal asa se vede si familia noastra : pornim de momentul intrarii pe hol...ne intersam de clasicul "care e ultima pers la rand", am notat-o, si apoi Mariuca s-a asezat pe scaun! Voila! inceput identic! dar diferenta este ca Mariuca face asta numai primele 5 secunde sa testeze rezistenta scaunelor, de noutate, si nu ca i-am cerut noi; apoooi, s-a dat jos, a inceput sa exploreze spatiul, sa vada ce in stanga, ce e in dreapta, unde duce holul ala si ce se intampla cu scarile celalalte, am jucat "ascunselea" ;p  Mariuca numara, tati se ascundea, si mami "tinea randul" :P sau mai trisa si il dadea pe tati de gol :d , apoi am luat toate afisele lipite pe pereti la rand, si normal ca erau afise de promovarea a medicam ptr copii, dar  povesteam despre animalutele si copii din ele! si i-a placut si asta! a mai salutat cadrele medicale care treceau pe acolo, le mai intreba "ce faci?"...si asa a trecut timpul si am intrat si la consult ...si despre asta am scris in postarea precedenta...Acum normal ca toate astea nu le-am facut in liniste deplina jucand mima, dar nici nu  am avut volumul sonorului tare si nici nu cred ca am deranjat pe cineva! Important e ca nici ea si nici noi nu ne-am plictisit, nu am perceput vizita la medic ca o corvoada..mai ales ea! Cred ca important sa asocieze doctorul cu lucruri si exeperiente placute atunci cand se poate!

Si in dimineata asta am gasit si articolul asta, de care ma voi folosi la vizita urmatoare:

JOCURI PENTRU MOMENTELE PLICTISITOARE DE ASTEPTARE

In vizita la medic... Asteptand sa urci in avion... La coada la hypermarket...La restaurant, asteptand mancarea... De cate ori ti s-a intamplat pana acum sa nu poti schimba mediul plictisitor si monoton al copilului, fiind obligata sa-l tii linistit intr-un loc, pentru mai mult timp? Astfel de situatii se ivesc mereu in viata unui parinte si au potentialul sa se transforme rapid in adevarate "crize": de la plans, la aruncat pe jos sau chiar agresivitate din partea copilului.

Multi parinti recurg la metode persuasive de genul: "Te roaga mama sa mai ai rabdare"; ""Hai, nu mai face asta... te rog frumos", "Te-am rugat sa te potolesti", "Ai promis ca o sa fii cuminte. Te rog sa stai jos si sa nu mai plangi - mai avem de asteptat doar cateva minute."

Este interesant sa observi cat de "politicos" vorbesc parintii cu cei mici atunci cand se anunta (prin semnale care se amplifica vazand cu ochii) ca urmeaza declansarea unei adevarate crize de personalitate. Din pacate insa, prescolarii nu prea stiu ce inseamna "te rog frumos" - ei abia invata cuvintele magice. Oricat de mult ai ruga un copil sa-si indrepte comportamentul sau atitudinea, nu o va face, pentru ca el nu este focusat pe dorintele tale, ci pe ale lui. Schimbarea unei atitudini sau a unui comportament nedorit nu se face cu rugaminti la varsta prescolara, ci cu metode active de distragere a copilului de la ceea ce-l supara si-i consuma in mod negativ intreaga atentie, si redirectionarea lui spre joc.

Data viitoare cand te afli intr-o situatie in care copilul, plictisit, incepe sa manifeste un comportament nedorit, nu te lasa coplesita, ci - inainte ca totul sa degenereze intr-o scena greu de controlat, relaxeaza-te si incearca sa-l distragi prin joc. Asta nu inseamna ca trebuie sa pleci in vizita la medic cu o sacosa plina de jucarii - jocul nu implica neaparat manipularea jucariilor. De cele mai multe ori copiii prefera timpul petrecut cu parintii, nu doar cel petrecut in compania jucariilor, asa ca, foloseste aceste momente de asteptare pentru a cladi amintiri placute.

Iata un joc simplu care ii acapareaza imediat pe prichindei: se numeste "Vezi ce vad eu?" si se poate juca cu copiii de toate varstele, difera doar nivelul de dificultate al indiciilor. In varianta cea mai simpla, pentru cei mai mici, adultul invita copilul sa se uite cu atentie la tot ceea ce vede in jur, intrebandu-l: "Vezi ce vad eu?... Eu vad ceva galben... mare si rotund..." Ochii copilului incep sa cerceteze incaperea. Daca ghiceste imediat, alege un alt obiect, daca nu, da mai multe indicii: "are dungi rosii si stelute albastre"... Ochii copilui se lumineaza: "Mingea!" striga el incantat. Jocul se poate complica, in functie de varsta copilului. Pentru cei de grupa pregatitoare, jocul poate cuprinde indicii de genul: "Este ceva rotund, se afla pe podea  si incepe cu suntetul "M".


Avantajul pe care il prezinta acest joc este noutatea mediului in care copilul se vede obligat sa astepte. Aflandu-se intr-un teritoriu strain, el trebuie sa se concentreze sa gaseasca indiciile, lucru care necesita ceva timp si atentie. Daca cel mic plange, ii poti spune ca-i vei sopti indiciile la ureche, dar ca trebuie sa se opreasca din plans pentru a le auzi. Nu astepta pana se intampla minunea si se opreste din plans - incepe sa-i soptesti indiciile si el se va opri pentru a le putea auzi mai bine. Insoteste fiecare reusita de laude si aplauze. Si nu te ingrijora ca putina joaca ii va deranja pe cei din jur: un copil plictisit, care plange sau zbiara, deranjeaza mai mult decat un copil care rade si bate din palme incantat de reusitele sale.

"Vezi ce vad eu?" este un joc grozav, care se transforma odata cu varsta copiilor, dar ii incanta in egala masura la 2 cat si la 11 ani. Incearca-l!