Pentru ca am primit aprobarea Alexandrei  sa preiau  unele informatii, diverse chestii dragute (pe care alege sa  le impartaseasca si cu mine )si sa postez unele dintre ele aici, vreau azi sa va arat o povestioara draguta, putin trista intr-adevar , dar cred eu folositoare.

Cand vom fi scapat de raceala si lipsa de inspiratie, poare reusesc sa scriu mai mult.

Floarea rosie

- povesti cu talc -

Într-o zi un baietel s-a dus la scoala.
Baietelul era mic, iar scoala era mare.
Dar când baietelul a vazut ca intrarea în clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atât de mare ca la început.
Într-o dimineata când baietelul se afla în clasa, profesoara le-a spus copiilor:
“- Astazi o sa facem un desen”.
“- Grozav”, si-a spus baietelul, caci îi placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a început sa deseneze…
Dar profesoara a zis
“- Asteptati!, nu începeti înca!”.
Si a asteptat pâna când i s-a parut ca toti copiii sunt pregatiti.
“- Acum o sa desenam o floare”, a zis profesoara.
“- Grozav” s-a gândit baietelul, caci îi placea sa deseneze flori. Si a început sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.
Dar profesoara le-a zis copiilor:
“- Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati”.
Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde.
“- Acum puteti începe!”, a zis profesoara.
Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decât a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.
Într-o alta zi, când baietelul intrase în clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor:

„- Astazi o sa facem ceva din argila”.
„- Grozav”, si-a spus baietelul, caci îi placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: Serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pâna ce toti copiii au fost gata.

„- Acum o sa facem o farfurie”, a zis profesoara.
„Grozav”, s-a gândit baietelul caci îi placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a început sa faca farfurii de toate formele si marimile.
Dar profesoara le-a spus copiilor:
„- Asteptati, va arat eu cum se face!”.
Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adânca.
„- Acum puteti începe!”, a zis profesoara.
Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Îi placeau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adânca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Si-a transformat farfuriile lui într-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adânca si mare ca cea facuta de profesoara.
Si foarte curând baietelul a învatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curând n-a mai facut nimic de unul singur.

Si s-a întâmplat într-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat într-o alta casa, într-un alt oras.
Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte în clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte înalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung p âna ajungea în clasa lui.
În prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor:
„- Astazi o sa facem un desen!”.
„- Grozav”, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca… Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Când a ajuns lânga baietel i-a spus:

„- Tu nu vrei sa desenezi?”.

„- Ba da!”, a zis baietelul.

„- Ce desen facem?”.

„- Nu stiu pâna nu-l faci” a zis profesoara.

„- Cum sa-l fac?” zise baietelul

„- Cum îsi place tie!” raspunse ea

„- Sa-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat baietelul

„- Cum vrei tu!”, a fost raspunsul ei.

„- Daca toti ati face acelasi desen , si l-ati colora la fel cum sa stiu eu cine l-a facut?”

„- Nu stiu!” zise baietelul

Si a început sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…

Morala:

Creativitatea umana este un dar nepretuit. Iti aduci aminte de usurinta cu care puteai sa iti imaginezi jocuri cand erai copil, sau sa vezi in jucaria de carpe cea mai frumoasa papusa din lume?

Einstein spunea ca ” Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala este servitorul ei de incredere. Am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul. ”

Cine spune ca floarea trebuie sa aiba petale rosii si frunze verzi? Puterea de a fi creativi este ceea ce ne defineste ca oameni, iar atunci cand vom fi inlantuiti in proceduri de lucru… nu ne vom diferentia prea mult de masinile care le-am construit.

Preluare de pe www.povesticutalc.ro

"Dansam pentru ca Andreea sa danseze din nou"

Azi atasez o invitatie, din partea nasilor nostri: o invitatie la dans si mai ales, o invitatie de a o ajuta pe Andreea:

DANSAM PENTRU CA ANDREEA SA DANSEZE DIN NOU

Dragi prieteni,

Va invit la un eveniment altfel decat orice am organizat pana acum. In ajunul Craciunului, Echipa Dan's Discovery a pierdut un membru de baza, pe Daniel Nechita, la doar 24 de ani. Iubita lui, Andreea, cea care se ocupa de grupele de copii, a supravietuit miraculos. Pentru ea si pentru a ne alina durerea, organizam un spectacol special, menit sa va bucure intr-o dupa-amiaza friguroasa de iarna. Mai jos aveti povestea iar in afisul atasat- datele spectacolului.

Ea este Andreea (in afisul atasat)- o dulceata de fata, un suflet ales si cald, un om care iubeste dansul. Andreea a dansat si a invatat pe o multime de copii sa danseze. Probabil ca, in sufletul ei, danseaza si pe patul de spital unde a ajuns in urma accidentului de masina in care a fost victima exact in Ajunul Craciunului.

Andreea si-a dorit sa traiasca. De la 3% sanse de supravietuire, astazi este constienta si cu sanse mari. Aceasta lupta se pare ca a fost miraculos castigata.  Organele vitale s-au stabilizat pe rand desi raman cu serioase sechele, la care se adauga multiple fracturi, imobilizare, interventii chirurgicale, recuperare fizica.

Noi ne dorim ca Andreea sa danseze din nou, sa se intoarca la copiii de care intreaba fara incetare. Ne dorim sa ne bucuram sufletele cu prezenta ei. Pentru asta ne adunam pe data de 30 ianuarie sa facem ce stim noi mai bine- sa dansam. Sa dansam pentru voi, toti cei care vreti sa puneti o caramida, mai mare sau mai mica, dupa putinta, la recuperarea ei. Sa va invatam si pe voi putin din magia a ceea ce ea ne-a ajutat sa imprastiem in lume.

Dincolo de rugaciunile noastre, de dragostea si entuziasmul pe care i-l trimitem, familia ei are nevoie de sprijin pentru lunga perioada de recuperare, pentru interventiile chirurgicale, pentru medicamente. Atunci cand suntem multi efortul individual nu este mare, dar rezultatul este maret.

Veniti sa petrecem doua ore agreabile in care veti vedea showuri de dans sportiv, dans modern si multe alte surprize, in care veti dansa si veti cunoaste oameni minunati; faceti CEVA intr-o dupa-amiaza in care ati putea irosi timpul nesemnificativ. Beneficiile sunt reciproce.

Irina Tepuru
Psihoterapeut, psihoterapie prin dans si miscare
Compania Dan's Discovery 
irina@dansdiscovery.ro; www.dansdiscovery.ro
0742002734

Lactobarul din mine

De 1 an si 9 luni , pe langa altele, am statutul de lactobar:)

Dar sunt un lactobar exclusivst: am numai un client  nu prea mofturos: comanda e invariabil aceeasi:P, dar e un client valoros, pe care il servesc la cerere, 24h din 24h, care isi arata multumirea fata de serviciile primite in diferite moduri. In  functie de momentul zilei si starea de spirit,  meniul oferit este in loc de mic-dejun, supliment, desert, calmant, somnifer, substanta energizanta si  animatoare (asta pentru ca uneori "capata aripi" si se inveseleste instant dupa cateva "guri"). Functionam pe principiul "client satisfacut, misiune indeplinita"  sau "you happy, me happy".

Mda...Mariuca inca bea laptic de sanul mamei, adica de la mine!Shocking?! pentru unii se pare ca da! In ultima vreme se pare ca am devenit usor sensibila la subiectul asta:alaptat, alaptat la varste inaintate, intarcat, etc...Nu cred ca am citit atat de despre laptele matern, alaptat, recomandari, varste pana cand se alapteaza nici cand Mariuca era in primele ei luni. Dar acum pentru ca ma confrunt uneori cu niste reactii surprinzatoare din partea celor care afla despre noi ( reactiile au inceput de cand Mariuca avea in jur de un an..), citesc mai mult despre laptele matern si ca sa am mai multe contra-argumente. Am citit despre mamici care isi alapteaza inca copii de 3-4 ani..asa ca nu sunt eu un caz "disperat". Aici trebuie sa ma opresc putin ca sa si multumesc Alexandrei care m-a incurajat si mi-a oferit linkuri unde mai pot citi despre asta.

Dar pe de alta parte, consider ca nu trebuie sa ma justific nimanui pentru alegerea asta : faptul ca eu si Mariuca suntem de comun acord asupra acestui lucru, ea se dezvolta foarte bine si V. ma incurajeaza total , este suficient pentru mine! Pentru ceilalti, de obicei persoane din generatia parintilor, sau cei care nu au trecut prin maternitate, sau cele care nu au alaptat deloc, voi ramane probabil o mamica care iese putin din tiparul mamelor de acum privind alimentatia copilului, saaaau...o mamica care nu are autoritatea asupra propriului copil si nu este in stare sa il intarce pentru ca este prea "moale". Da, din reactii si discutii am simtit cateodata ca asa sunt considerata. 

Am decis sa continui alaptatul pana la varsta asta pentru a fost sanatos, lejer, hranitor, reconfortant, linistitor , si muuuulte altele si probabil daca nu as fi nevoita sa incep munca in trei luni v-as zice ca nu am de gand sa ma opresc nici macar la varsta asta. Dar s-ar putea sa fim nevoite sa rarim mesele de laptic sau chiar sa le eliminam pentru ca programul meu de la munca va impune asta. Vom vedea la ce solutie vom cadea de acord. Pentru ca am in vedere si ce isi doreste Mariuca, asta sa fie clar! Nu vreau sa o trec printr-un  disconfort sau suferinta chiar, daca pot sa evit asta. Doamne ajuta sa fie un proces de acomodare usor totusi!

In continuare as dori sa fac trimitere la doua blogguri : la primul pentru ca este dedicat alaptarii si pentru ca au publicat "răspunsul La Leche League Marea Britanie la articolul publicat în „British Medical Journal”, în luna ianuarie 2011" . Mi-au placut mult argumentele prezentate ca raspuns si eu sunt convinsa ca sunt   unele  cardasii intre industria produselor si oameni cu "porta-voce", care in numele "bunastarii" copilului fac recomandari care mai contravin legii firii noastre, si al doilea blog  descoperit de curand: mi-a placut ca ne face sa ne amintim ca a creste un copil ar trebui sa fie un lucru natural, ca multe femei au reusit sa faca asta cu succes fara invazia industrializarii, fara asa pretinsele "ajutoare". Si ma gandeam ca noi, cele care beneficiem de atatea facilitati, si suntem degrevate de multe munci legate de cresterea copilului, si teoretic ar trebui sa avem mai mult timp pentru ingrijirea sufletului lui, de educatia lui, de spiritul lui. Sa avem mereu in minte ca doar statutul de parinte biologic nu inseamna ca suntem si parinti priceputi in "parenting" ( meditatii pentru parinti:P).

As mai dori sa precizez ceva: faptul ca pledez pentru alaptare si mai ales pentru alaptarea unui timp cat mai indelungat, nu vreau sa deranjeze si sa supere pe mamicile care din diverse motive nu au putut face asta.  Sunt convinsa ca si-au dorit si daca nu au reusit, au suferit mult. Asa ca ma iertati daca v-am necajit cu postarea asta. Doar am vrut sa imi sustin cauza si  daca pot, sa povestesc ceva , ceva poate folositor, viitoarelor mamici.

Later edit:
In timp ce mai clampaneam tastele, vinovata ca nu ma dezlipesc de la calculator, am dat peste articolul asta care era pentru mine :P

3333

3 ani
3 luni
3 saptamani
3 zile


De atata timp V. si cum mine suntem casatoriti! 30 septembrie 2007 a fost data "fericitului" eveniment!

Eveniment din care probabil asa schimba muuuulte lucruri, dar as pastra sotul si invitatii! aaaa, si biserica! Dar cum inca nu am descoperit masina timpului, ma declar totusi multumita de nunta noastra!Da, si as renunta si la rolul de "bride-zilla" :D

 Daca m-as apuca acum sa fac un bilant al celor 3 ani si ceva, plus cei dinainte,  si realizarilor noastre, e de inteles ca Mariuca este detasat castigatoare! Si ar trebui sa ma opresc aici, pentru ca restul nici nu mai conteaza...sau nu ar trebui sa conteze. Adevarul e ca pe plan material nu avem nimic remarcat de bifat...daca nu am avea certificatul de casatorie si un copil care sa misune prin casa, multi ne-ar intreba la ce facultate suntem. Improvizatiile si etichetele ikea din apartamentul inchiriat ne face sa ne simtim "forever young" :) si probabil va ramane asa pentru inca o perioada de timp....Daaar am plantat cate-un copac, am facut copilul, asa ca poate poate..intr-un viitor (sper eu nu prea indepartat) , o sa avem si locusorul nostru!

Asa ca dragul si iubitul meu V., sa fim si alti multi ani la fel de fericiti impreuna!

 

"1.	De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2.	Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3.	Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4.	Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5.	Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6.	Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7.	Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8.	Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9.	Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10.	Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11.	Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12.	Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13.	Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. "

                                                        Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

                                                                                                                              Capitolul 13

1an, 9luni, 12kg, 82cm si o raceala

Asa am intrat  in a 9-a luna din cel de-al doilea an : cu o usoara (sper) raceala. Dar sper sa avem totul sub control cu tratament adecvat.

Mariuca mea creste! Si se transforma intr-o fetita...nu mai e bebe! M-a surprins mai ales cand am vazut pozele facute de Dan, tatal Andreei: parca pozele erau menite sa realizez schimbarile clar...pentru ca zi de zi cu ea, mi-e greu sa vad diferentele de la o perioada la alta! Dar acum ma uitam la ultimele poze primite si de la Dan dar si de la un alt prieten...si mai ca imi dadeau larimile: ce mare  si dulce este Mariuca mea! A noastra! Este comoara si minunea noastra!

Este o fetita vesela, afectoasa, pupacioasa si pofticioasa:)

 Si acum 1 an si 9luni era un bot de carnita , care aducea  a babuta, cu glas de trompetuta, pofta de laptic ca un voinic, si mult chef de somnic :P

Acum este o fetita care alearga de colo-colo, se entuziasmeaza printr-un "aaaaaahh" cand da de o jucarie pe care nu o mai vazuse de mult; se bucura si sare pe ei cand isi vede prietenii de joaca; isi ia tatal de manuta cand el sta pe scaun la calculator, il trage pana in mijlocul camerei, il lasa acolo, si se duce inapoi sa se catere ea pe scaun :P ; ma striga "mamaaaa" ca sa apar instant si apoi sa imi zica "aidi! aidi!" imi arata scaunelul , semn ca trebuie sa ma asez si sa ne jucam cu puzzle-urile din lemn cu animalute , apoi si aduce aminte de pitici si pe note de "heigh-ho!heigh-ho!" mergem sa ascultam cantecul la calculator; sare efectiv si chiuie de bucurie cand aude cheia in usa de la intrare si stie ca a venit tati; piteste croseta  lu'mami in cutia de cravate a lu'tati; vaneaza momentele cand e usa de la baie deschisa ca sa mearga la cabina de dus sa se "balaceasca" nitel, si dc are noroc sa nu o vada nimeni, poate chiar sa se si bage in ea; dintr-o mare pasiune pentru butoane schimba setarile masinii de spalat si normal ca o maaaaare balta de apa se instaleaza in bucatarie ; savureaza desene animate cu winnie, mickey si altii; danseaza cand o vede pe Alba-ca-zapada dansand cu piticii, dar si cand vede filmuletul cu buni si "danslu armanescu"; isi face ascunzatoare sub rufele de pe uscator sau se cuibareste intr-un lighean mare si rosu; isi pune carticelele cu animale pe picioruse si trebuie sa aratam cu degetelul si sa denumim fiecare desen nu conteaza de cate ori; isi dezvolta latura artistica prin cursuri de design interior tinute pe pereti sau mobila, ca doar pentru asta sunt creioanele de colorat, si cursuri de design vestimentar prin imbracatul si dezbracatul bebeilor si plusurilor cu hainutele ei, ca ale lor sunt prea urate!

Si ca multi alti copii ii place mult sa fie in compania altor copii de varsta ei sau mai mari...dar cum mai mari nu gasim...ne bucuram mult cu fiecare ocazie de joaca cu prietenii nostri:

Nu stiu cat de mult se incadreaza sau nu in grafice, standarde...am renuntat de mult sa imi mai bat capul cu asta. Ma bucur ca Mariuca este sanatoasa si vioaie! Ca face totul in propriul ei ritm pe care il vrea diferit de ceilalti:P  Mananca rezonabil si doarme cat de cat bine, nu ar fi corect din partea mea sa ma plang. Incercam sa ne intelegem si sa cadem de acord asupra unui program adecvat si  a unui meniu cat de cat diversificat...la asta trebuie sa mai adun si eu informatii.

Am reusit in sfaaarsit sa facem loc pentru o parte din jucarii, sa mai organizam haosul :P

Pe scurt , cam atat despre Mariuca...dar mai multe poze aici.

La muuulti ani de 1an si 9luni, printesuca mea!

Ce am facut azi

Nu ma pot abtine sa nu postez despre ziua de azi, desi mi-am promis ca nu ma ating de calculator..ci fac treaba:D...well...dar ispita e maaaare...
Asa ca..pe scurt dupa cum imi vin in cap:

1.  am primit  poze cu Mariuca si Andreutza , facute aseara cand am fost in vizita la ele. Cred ca se vede din poze ce incantare mare pe Mariuca si cum era calare la propriu pe jucariile Andreutei! Ne-am simtit foaaaarte bine!
2. am inceput o cura de "energizare" cu polen, miere si sirop de catina....daaa, m-am gandit eu ca merita incercat , mai ales ca nu stau foarte bine nici cu sanatatea, nici cu nutritia...Sa vedem cat o sa ma tina:D.dar sunt multumita ca am inceput-o barem, 10 zile sper sa fiu in stare sa o urmez
3. am primit cartile care le-am comandat : una despre alimentatie vegetariana pentru copil , si alta pentru parinti:D.Prima am luat-o la recomandarea unei mamici, si pentru ca mai aveam o carte scrisa de aceeasi autoare si am gasit-o folositoare. Vreau sa incerc sa ii dau Mariucai alimente cu mai  multi nutrienti. A doua carte am comandat-o pentru ca trebuia sa fac minimul de comanda...si m-am oprit la asta, ca nu strica.:P  Va spun parerea  mea daca vreti, dupa ce le rasfoiesc putin.
4. am fost cu Mariuca in parc la leganele si nisiiiip...daaa, am scos si noi lopatelele si galetusa la inaintare ! Mariuca si-a oferit generoasa doua dintre lopatelele ei preferate unei fetite ca sa ii ia lopatica galbena!pentru ca na, cu 4 chestii dupa noi era normal sa vrem altceva de la altcineva:) dar ne-a placut: am facut castele si cozonaci....depinde din ce parte ii priveai:P
5. mi-am incarcat in sfaaarsit cartela! daaa! pentru ca minunatul meu sot mi-a lasat telefonul lui , si a luat telefonul meu mai mult stricat decat functionabil, si ii multumesc muuuult! acum ca am si telefon de pe care pot vorbi si credit imi iau revansa pentru ultimele nspe zile!de asta ii multumesc cand pot, ca face astfel de lucruri pentru mine.
6.  am trimis o sesizare pe mail, pentru ca ieri, cand am primit jucariile comandate pe net, domnul care mi-a livrat comanda mi-a trantit deja celebra replica "nu am rest sa vad dau" . Foarte degajat si relaxat! Era vorba de 4 ron. Am cedat si i-am zis "multumesc" destul de indignata si neputincioasa, dar pe moment nu mi-a venit alta solutie in minte si nici Mariuca din bratele meu nu parea sa aibe rabdare sa stau sa il scotocesc prin buzunare. Si azi dimineata m-a mancat pe mine palma sa trimit email firmei respective, sa le sesisez situatia, sa le zic ca nu e frumos sa mi se "forteze" mana chiar asa.....etc etc...Normal ca am primit raspuns cu "regretam cele petrecute..aveti dreptate..bla bla.., trimitem baiatul sa va dea restu" . Am dat email ca nu mai vreau restul, ci doar ca principu nu mi-a priit intamplarea si data viitoare sa il trimita cu marunt dupa el, ca na...mai suntem de astia care nu se prind sa isi pregateasca banutii dinainte . Well...si credeam ca am incheiat capitolul, asta e:  4ron ieri...2 ron lasati la cel care a adus azi cartile...pai ce? credeati ca cel de dimineata a avut rest?! nope! culmea ca se pare ca nu mai exista "marunt" ! Si cand eram la leganele ma suna tipul cu maruntul de ieri: " unde sunteti ca vin sa va aduc restul!" i-am explicat ca nu ma intorc din parc pentru asta, si ca am facut sesizarea pentru ca nu mi s-a parut corecta atitudinea lui si altele. oookei..o parte din raspunsuri au fost : "si ce doamna?!de unde sa va dau rest daca nu aveam! sa umblu cu sacul de marunt dupa mine?!ca tocmai ce am dat altui client! ca de ce n-ati zis ca aveti nevoie de bani?ca mai bine plateati mai putini decat sa va plangeti! ca nu ma fac pe mine 40mii ai dvs!si daca nu vreti banii , eu ce-i spun directorului care m-a trimis"...da, omul era suparat  tare! In fine..pe scurt am avut o convorbire neplacuta , oricum e clar ca el nu a inteles nimic si era ofticat ca l-am "parat". Dupa incidentul asta ...mi-am pus problema daca nu cumva totusi am procedat eu gresit?! Daca era toata firma alarmata, omu disperat...inseamna ca nu s-au mai confruntat cu astfel de situatii...inseamna ca alti oameni ori nu lasa, ori lasa si nu zic nimic..sau?!trebuia sa consider  o"normalitate"? cei 4 ron trebuia sa ii consider "atentie" pentru serviciile primite? care servicii?ca era o livrare gratuita!vine la usa, imi planteaza coletul si pleaca! deci? cum ar fi trebuit sa procedez? recunosc ca mi se pare mult sa las  suma asta..rezonabil mi se parea 1-2 ron.  Dar cel mai mult m-a deranjat atitudinea! si NU MAI VREAU sa inghit chestii de astea...in cazul asta, in alte  locuri, in alte zile, cu alti oameni! de asta am trimis mailul! sa fac ceva impotriva nesimtirii..pentru ca asta am considerat eu ca este! Voi ce credeti?Cum faceti in astfel cazuri? Este vreo "regula" , cam cat trebuie lasat...ca la restaurant...sau cum? O sa incep sa caut in "Codul bunelor maniere":P

Later edit:

Am cautat in " Codul bunelor maniere astazi" , autor Aurelia Marinescu , despre "bacsis -cui dam?cat dam?". Si extrag cateva randuri  :

"un om bine crescut este in primul rand un om cinstit, caruia nu-i place sa ramana niciodata dator. El este obligat, prin statutul sau, sa dea mici sume de bani celor care salrii modeste sau chiar nu sunt platiti deloc, in schimbul unor servicii marunte"

"au dreptul la 5-20% din valoarea de plata" chelnerii, soferii de taxi, coafezele, frizerii.[......] sunt lasate la aprecierea clientului sumele datorate: garderobierelor, plasatoarele, baietilor care fac diverse comisioane, soferilor de autocar, ghizilor din turism, precum si personalului de serviciu dintr-o casa in care suntem invitati"

In "Cu manusi", autor Mihaela Nicola, la o rapida rasfoire nu am gasit nimic precizat de asta...

Povestea Mariucai, Ep 2

Post-natalul si alaptarea

A doua minune din viata mea : laptele matern.  Pentru mine este o minune ca am putut alapta si am putut sa ii ofer Mariucai hrana vie! De cand am pus-o pe Mariuca la san, a inteles care e treaba, si constiincioasa si-a cerut , si inca isi mai cere, dreptul:) Am fost nevoite sa stam in spital vreo 10zile dupa nastere si cand ne-am intors acasa am continuat o parte din rutina facuta in spital. Ca multe mamici am trecut si eu prin etapa : "oook...am un copil! si acum ce-i fac?". Incet, incet ne-am dezmeticit...ne-am facut un program cat de cat, si dupa ce  am scapat  de panica si depresie , am inceput sa ma bucur de Mariuca! Faptul ca am nascut in aprilie, vreme frumoasa, si stam langa parc ne-a incurajat sa iesim rapid si des prin parc. Si Trompetuta mea s-a prins repede ca are ce vedea, si cum pozitia din landou nu-i convenea, si-a gasit ea o pozitie  in bratele meu, pe burtica si uite asa ne petreceam majoritatea plimbarilor! Deci daca ati vazut zilnic pe cineva impingand un carucior gol, si cu un copchil in brate, si nu gaseati rostul caruciorului, eu eram aia! Speram zilnic ca de data asta o sa gasesc varianta castigatoare sau rabdarea necesara sa o invat pe Mariuca sa stea in culcusul ei! Dar nu! Pitica mea a vrut mult timp sa vada totul de la inaltime!De-abia acum o mai conving sa mai stea in carucior cu un covrig, un pufulete, trei Winnie :)

Asa ca pe scurt despre primul an al Mariucai : a fost un an frumos, cu multe descoperiri, cu cateva nopti nedormite, cu dureri de burtica pana pe la 6luni, cu gangureli haioase, cu mutrisoare caraghioase, cu mici accidentari, cu putine si usoare raceli, cu refuzul unei alte forme de papi decat lapticul lu'mami :P, cu muuuulte intrebari la pediatru, in stanga si-n dreapta . A trecut repede...dar parca acum trece si mai repede...Si e din ce in ce mai frumos! Mi-aduc aminte cand auzeam prin parc comentariile altor parinti : "aaa, stai sa vezi cand o sa creasca!sa vezi atunci!" pe un ton amenintator..."bucura-te acum, ca mai tarziiiiu.....incep una si alta!" si eu nu am fost de acord! Pe masura ce crestea Mariuca si mie si lui V, ne placea din ce in ce mai mult sa stam cu ea.  Intr-adevar poate fi mai solicitant ca nu mai este bebeul inert care unde il puneai acolo statea, dar noi eram asa de incantati de  evolutia ei, ca nu gaseam o povara sa avem grija cand mergea de-a busilea, sau mai tarziu sa o tinem cateva luni de manute si facem pe taxiul pentru ca nu avea curaj sa mearga singurica! Normal ca mai aveam perioade in care mai oboseam...dar au trecut.
Alaptatul Mariucai a fost si ramane una din cele mai placute si linistitoare momente! Desi si aici au fost unele nopti in care ma simteam epuizata, si spre rusinea mea , imi ziceam in gand  ca a doua zi o trec pe lapte praf:p Dar ma bucur ca nu am facut asta! M-as fi lipsit de multe priviri dragastoase ale Mariucai cand se cuibarea si incepea ea sa molfaie si sa pape incantata, de linistea care se asternea instant cand Mariuca avea nervisori si cand gurita ei dadea de laptic: the rest is silence:) si urechile mele erau salvate! Sau cand era flamanzile rau, si incepea "masa" era atat de incordata, isi tinea manutele si piciorusele teava..nu puteai sa le indoi deloc, si pumnisorii stransi tare...si pe masura ce lapticul ii umplea stomacelul...se simtea asa cum se inmoaie...cum incepe sa se relaxeze...cum ii alunecau manutele pa langa corp si piciorusele atarnau. Si normal ca momentul sublim era atunci cand "acul" arata "full" si cadea intr-un dulce somn si atunci intelegeai de ce copiilor li se mai spune si ingerasi:P.....si mirosea toata a laptiiic...si parca a vanilie...sau a miere...desi bause numai laptic...

Daaa...ma bucur ca scriu despre asta...acum realizez ca desi poate ma plangeam de unele lucruri, totusi a fost usor si frumos sa avem grija de Mariuca noastra! Si ar trebui sa ne axam mai mult pe partea frumoasa a lucrurilor...mai ales eu trebuie sa vad mai mult partea plina a paharului ...asa cum ii place lui V sa o vada:P...sa costientizam intr-adevar ca a avea copii este un DAR si nu un drept ( asta am auzit-o aseara la "meditatii pentru parinti: :D ) si sa invatam sa  traim frumos cu si pentru ei!

p.s.1. Mi-as fi dorit sa scriu mai mult despre alaptare, dar nu am timp acum...sper sa pot scrie mai mult intr-o alta postare

p.s.2. Din pacate mersul la teatru s-a anulat! nu mai sunt bilete! dar voi urmari mai atent cand se anunta alte reprezentari si vom rezerva bilete din timp, asa ca nu renuntam!Doar imi pare rau ca am dat "sfoara in tara" si acum nu se mai intampla nimic:(

In sfarsit la teatru!

De mult timp urmaresc aparitia unor spectacole dedicate copiilor mai mici de 3 ani!

Si uite ca in sfarsit am gasit ceva:
http://www.teatrulioncreanga.ro/content.jsp?page=210&language=1

Este joi, 20 ianuarie, ora 18 la Teatrul Ion Creanga, la Sala Studio din Bd. GH.Magheru. Imi doresc mult sa o duc pe Mariuca , desi pe la orele alea, face inca somnic...dar o sa incerc sa ii decalez somnul.

Mai doreste cineva sa mearga?

 

Previzualizaţi

Povestea Mariucai, Ep 1

 Sarcina si nasterea

Am aflat ca sunt insarcinata pe 15 august 2008. Dupa doua teste de sarcina a inceput panica pentru mine si un soi de bucurie imbinata cu zapaceala pentru V. Dar dupa ce mi-am revenit din sperietura , pe care nici astazi nu mi-o pot explica in totalitate, ne-am bucurat amandoi de fiecare zi ce a urmat!

Pentru mine, faptul ca am fost insarcinata si ca am nascut-o pe Mariuca este o minune! Chiar daca milioane  de femei nasc zilnic, nu cred ca este un "dat" sa ai copil...din pacate multe familii se confrunta cu imposibilitatea de a avea copil. Asa ca sunt norocoasa ca si mie s-a intamplat MINUNEA! Ca si eu am putut aduce pe lume un sufletel!

Sarcina a fost relativ usoara, fara probleme majore . A fost o perioada  frumoasa pentru mine, pentru noi, in care m-am delectat cu vizionarea ecografiilor si salturilor din burtica, cu alegerea caruciorului comfortabil, patutului ideal, hainutelor haioase, produselor de ingrijire potrivite, etc. . Mariuca crestea si simtea bine in burtica si eu eram un butoias vesel si fericit la cumparaturi! Dat am platit mai tarziu pentru asta : nu m-am pregatit destul pe plan psihic pentru momentul travaliului si nasterii, nu am dat importanta manifestarilor emotionale de care auzisem ca intervin la nastere. Am avut un travaliu lung si dureros , dar o nastere cu succes datorita Dr.Badiu, o depresie post-natala urata alimentata si de tot ce tine de spitalul in care am nascut.

Dar Mariuca a primit nota 10 la nastere. Nici nu cred ca merita mai putin dupa tignalul dat imediat la "sosire" de unde si un nume de alint dat de doctor "Trompetuta":) A fost o frumusete de  3550gr si 50 cm! Si eu si V. am fost fascinati de atunci de tot corpusorul si suflarea ei!

Cu toate ca si eu si Mariuca am trecut cu bine peste sarcina si nastere, regret acum ca nu  am citit mai mult despre tehnici de relaxare si respiratie in timpul travaliului,  despre cum sa iti pregatesti corpul mai bine pentru nastere, imi pare rau ca am minimizat importanta unor cursuri prenatale. Sunt convinsa acum ca toate astea m-ar fi ajutat sa am o experienta mult mai frumoasa si memorabila in sensul pozitiv, despre momentul marii intalniri. Recomand calduros oricarei gravidute sa se informeze temeinic nu numai despre sarcina, ci despre cum sa reuseasca sa treaca usor peste travaliu si sa isi ajute corpul sa aibe o nastere usoara! Sunt din ce in ce mai multe surse de informare acum. Daca nu ar fi asa tarziu acum, as posta eu cateva linkuri, dar o sa revin ...promit. Pana atunci, daca vreti, va rog , puteti adauga voi , din experienta voastra, ce v-a ajutat in sarcina, in nastere si dupa: carti, cursuri, site-uri, orice! Va multumesc!

Vreau sa multumesc...

Unul dintre motivele pentru care am vrut sa scriu intr-un blog , este acesta: pot sa scriu despre ce nu indraznesc sau nu pot sa zic cu voce tare. Si as vrea sa incep cu multumirile:

• multumesc fiicei mele Mariuca pentru ca este o fetita cuminte, dulce si afectoasa, pentru ca  ma pupa cu maaaare drag in fiecare zi  si se bucura zgomotos cand ma vede!
• multumesc sotului meu, pentru ca este cel mai mare critic si sustinator al meu, pentru ca ma iubeste  asa   cum sunt;
• multumesc parintilor mei ca au avut grija de mine si m-au crescut cu multa dragoste; 
• multumesc mamicilor  Roxana, Iza, Alexandra, Mada, Magda pentru ca am putut vorbi cu ele despre muuulte din framantarile mele legate de ingrijirea si cresterea Mariucai, si de la fiecare dintre ele am  de invatat cate ceva; si piticilor Andreea, Sophia, Sebastian, Simeon si Mihnea pentru ca se joaca asa frumos cu/pe langa Mariuca:)
• si mai vreau sa multumesc Irinei si lui Dan pentru data de 8iulie 2006 , si tot ce a urmat de atunci, familiei Radu pentru exemplul care mi-l ofera, Cristinei si Nuti pentru lunga si frumoasa prietenie.

Minunea din viata mea : Mariuca

Despre Mariuca, despre noi si despre diverse lucruri imi doresc sa scriu aici atat cat ma pricep.
Dar pentru ca azi se implinesc 161 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu, voi pune o poezie:


Atât de fragedă...


Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.


Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor.


Din încreţirea lungii rochii
Răsai ca marmura în loc -
S-atârnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi şi noroc.


O, vis ferice de iubire,
Mireasă blândă din poveşti,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arată cât de dulce eşti,


Cât poţi cu-a farmecului noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde şoapte,
Cu-mbrăţişări de braţe reci.


Deodată trece-o cugetare,
Un văl pe ochii tăi fierbinţi:
E-ntunecoasa renunţare,
E umbra dulcilor dorinţi.


Te duci, ş-am înţeles prea bine
Să nu mă ţin de pasul tău,
Pierdută vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!


Că te-am zărit e a mea vină
Şi vecinic n-o să mi-o mai iert,
Spăşi-voi visul de lumină
Tinzându-mi dreapta în deşert.


Ş-o să-mi răsai ca o icoană
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroană -
Unde te duci? Când o să vii?

http://www.realitatea.net/15-ianuarie-ziua-lui-mihai-eminescu-si-ziua-culturii-nationale_791991.html