joi, 17 martie 2011

Japonia

Ce s-a intamplat in Japonia mi se pare cumplit si inspaimantator. Nu am urmarit multe stiri legate de aceasta catastrofa pentru ca nu rezist, sincer. Nu ma pot abtine sa ma intreb ce mi s-ar fi intamplat mie si familiei mele daca eram noi acolo...sau daca se intampla totul aici...Si nu stiu care ar fi fost un raspuns mai linistitor...pentru ca nu exista unul. Si de aici multe ganduri si tulburari nu imi dau pace. Pentru ca catastrofa asta este reala, cu urmari de necontrolat, traita de oameni ca si noi...numai ca avem norocul sa fie la mare distanta de noi, si pe motivul asta exista o tendinta de a vedea totul ca un  film horror la televizor, afectati intr-adevar (pentru ca am vazut unele imagini care cred ca nu poate lasa multa lume insensibila), dar totusi usurati si linistiti ca nu ni s-a intamplat noua. Si cam atat. Oare ne gandim intr-un mod profund si constient la faptul ca si noi, aici in Romania noastra, putem fi loviti de un cutremur , de o furie a marii, de un alt fenomen al naturii, sau poate ceva cumplit provocat chiar de oameni? Ce au facut japonezii sa "merite" asta...si ce facem noi sa nu meritam?! Ma tot gandesc la zecile de mii de morti...disparuti...familii pierdute, copii si parinti disparuti, la o mamica care povestea ce eforturi face sa zambeasca, sa se comporte normal, sa se intareasca astfel incat cei doi copilasi ai ei sa nu se panicheze daca ar fi vazut ca "parintele" se pierde cu firea, si sa mentina starea de calm si o aparenta normalitate pentru cei mici, in ciuda faptului ca au pierdut tot si probabil erau intr-o situatie critica. 
Si ma gandesc ce as fi facut eu?Ce am fi facut noi in cazul unei catastrofe? Si va spun direct : cred ca am fi murit instant sau la scurt timp dupa! Sau probabil am fi supravietuit printr-o minune de-a lui Dumnezeu, ca in rest nu cred am avea sanse. Cred asta pentru ca am inceput sa analizez putin situatia noastra:
- facem parte dintr-o generatie crescuta si orientata dupa principiul confortului, al efortului minim, al castigului imediat,  al supra-consumului, adica nu am fost incercati de greutati majore care sa ne solicite fizic sau sa fie activat vreun "spirit de sacrificiu", sa ne testam rezistenta fizica, rabdarea si disciplina in situatii critice. Cel putin noi doi, eu si V, nu cred ca avem nici cele mai mici notiuni de  "prim-ajutor", tehnici de supravieturie, planuri de evacuare din casa/apartament/bloc, habar nu avem de locurile "sigure" din casa in cazul vreunui cutremur, nu avem "kit de siguranta/supravietuire", rezerve de hrana, copii dupa acte separat, nu stim vreun semnal de SOS, si multe alte chestii care am mai auzit in ultimele zile...da, in ultimele zile..pentru ca pana acum nu se punea problema asta. Si uite ca toate astea nu sunt demne de vreun scenariu cu Bruce Willis, ci natura ne-a aratat, inca o data, ca se poate intampla oricand, oricui, si ca , de ce nu?! ni se poate intampla si noua! Adica ce garantie am ca "nu"?!
- traim intr-o societate care ne face , chiar daca nu ne obliga, ne constrange, sa gandim numai pentru scurt timp, pentru  urmatoarele 24 de ore...cel mult 30 zile...grijile cu cheltuielile curente, situatia serviciului, parca mi-a atrofiat gandirea in persepectiva, pe termen lung, nu mai iau in calcul ca "orice e posibil"...si in sensul bun, dar si in cel negativ. Adica nu reusesc sa imi intaresc increderea si nadejdea ca pot realiza lucrurile care mi le doresc, si ca Dumnezeu randuieste si are grija de toate, si in sensul negativ...nu sunt constienta ca orice rau se poate intampla! Si ca e de datoria mea sa fiu pregatita , fara panica si paranoia, pentru asta! Starea asta de amorteala cred ca ne dauneaza foarte mult.
- si traim in Romania...si daca ma gandesc la un dezastru...pai aici cred ca este unul dintre cele mai "nefericite" locuri unde as putea fi...nu avem pregatire, educatie, informatii, infrastructura, rezerve, constiinta pentru a putea face unei nenorociri...cati dintre noi stim ce sa facem in timpul unui cutremur ( in afara de clasicul "pitit sub tocul usii"..si care usa?!)..si ce avem de facut dupa? am cautat pe net...f putine informatii...am gasit un pdf cu niste cursuri pentru scolari ce sa facem in cazul unui cutremur, si era destul de superficial, schematic si cu design neatractiv si nu stiu cat de mare impact are asupra copiilor..dar bine ca era si ala!in rest mare lucru nu am gasit! Am vazut cum japonezii si-au pastrat calmul si disciplina! Nu cred ca noi am fi in stare de asa ceva. Nu este in firea noastra!  in zilele normale...nu vezi multi oameni care sa ofere un loc in metrou/bus unei femei insarcinate, sa ajute un batran cu o geanta grea...si cum s-ar activa simtul civic in cazul unei catastrofe? cand am fi cu totii buimaci, panicati, disperati si nu stim care cum sa facem sa ne salvam pe noi si familia...la naiba cu ceilalti! "noua sa ne fie bine" guverneaza in Romanica noastra in toate paturile sociale, in orice situatie....poate mai mult ca oricand! Nu mai avem simtul datoriei, al sacrificiului , onoarei....eu nu le simt in mine activate...poate la nivelul general si superficial doar...dar nu am fost pusa in situatia sa ma sacrific cu adevarat, sa indur si sa rabd pentru binele general, pentru familie, pentru tara....nu a fost cazul....dar nici nu mi s-a vorbit despre asta...notiunea de "sacrificiu suprem"  este pentru relatarile din istorie si Biblie..am ajuns sa fim crescuti ca niste pui din abator- suntem crescuti "pentru consum", consumul de alimente, medicamente, servicii, etc...si nu mai avem obiceiul de fim precauti, cumpatati, prevazatori si cu discernamant in ce avem de facut in viata...ati vazut cum stateau japonezii frumos, calm si ordonat la rand pentru cateva alimente?au dreptul numai la  un anumit nr de produse cumparate, cativa litri de combustibil, cateva ore fara curent electric...si ei se conformeaza si inteleg situatia , si participa prin asta la restabilirea unei ordini. Eu nu cred ca aici s-ar putea realiza asta.

Si ce e de facut concret in cazul nostru?Al familiei noastre?Sincer inca nu stiu...Poate pare ridicola toata grija mea, si postarea asta...dar cand mai prind vreo stire legata de Japonia....nu mai consider ca este asa, si ma gandesc tot mai serios ca eu si V. ar trebui sa facem ceva ....sa fim un pic mai pregatiti si pentru  eventuale situatii critice, oricat de infricosator  sau ridicol ar parea....nu stiu inca  exact ce, dar pentru mine e clar ca evenimentele din Japonia nu trebuiesc ignorate si ca avem ceva de invatat din asta...si pe viitor sa am grija ca si Mariuca sa stie lucruri legate de siguranta si protectia personala, un mic instrucaj pentru diverse scenarii, situatii si chiar simulari  serioase.

2 comentarii:

  1. buni de la Constanta17 martie 2011, 22:08

    Da mami,am citit cu atentie acest comentariu scris de tine,referitor la data de 11.03.2011-cutremur-tunami din Japonia-a fost si va ramane ceva inspaimantator,groaznic ....nu sunt cuvinte la asemenea imagini ramii fara cuvinte si cum spui nu suntem pregatiti nu numai ptr cutremur,ptr multe alte probleme,situatii critice parca nu stim sa luam decizia precisa la momentul respectiv -nu am fost si nu suntem educati-{cel putin eu la 55 ani), am ajuns la concluzia ca nu stiu multe de ac gen,de fapt in fata naturii nu poti sa te pui.Sincer cred ca si noi, omenirea l-am cam indepartat pe Dumnezeu .Ar mai fi de povestit multe despre ac subiect dar ma opresc aici .Buni va imbratiseaza si Doamne Doamne sa va ocroteasca si multa pace in suflet.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da mami, stiu ca natura ne este superioara si avem multe de invatat de pe urma ei, si unul dintre ele este ca nu o putem controla!
    Te imbratisam!

    RăspundețiȘtergere