vineri, 28 ianuarie 2011

Floarea rosie

Pentru ca am primit aprobarea Alexandrei  sa preiau  unele informatii, diverse chestii dragute (pe care alege sa  le impartaseasca si cu mine )si sa postez unele dintre ele aici, vreau azi sa va arat o povestioara draguta, putin trista intr-adevar , dar cred eu folositoare.
Cand vom fi scapat de raceala si lipsa de inspiratie, poare reusesc sa scriu mai mult.

Floarea rosie

- povesti cu talc -


poveste floarea rosieÎntr-o zi un baietel s-a dus la scoala.
Baietelul era mic, iar scoala era mare.
Dar când baietelul a vazut ca intrarea în clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atât de mare ca la început.
Într-o dimineata când baietelul se afla în clasa, profesoara le-a spus copiilor:
“- Astazi o sa facem un desen”.
“- Grozav”, si-a spus baietelul, caci îi placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a început sa deseneze…
Dar profesoara a zis
“- Asteptati!, nu începeti înca!”.
Si a asteptat pâna când i s-a parut ca toti copiii sunt pregatiti.
“- Acum o sa desenam o floare”, a zis profesoara.
“- Grozav” s-a gândit baietelul, caci îi placea sa deseneze flori. Si a început sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.
Dar profesoara le-a zis copiilor:
“- Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati”.
Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde.
“- Acum puteti începe!”, a zis profesoara.
Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decât a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.
Într-o alta zi, când baietelul intrase în clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor:

„- Astazi o sa facem ceva din argila”.
„- Grozav”, si-a spus baietelul, caci îi placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: Serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pâna ce toti copiii au fost gata.

„- Acum o sa facem o farfurie”, a zis profesoara.
„Grozav”, s-a gândit baietelul caci îi placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a început sa faca farfurii de toate formele si marimile.
Dar profesoara le-a spus copiilor:
„- Asteptati, va arat eu cum se face!”.
Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adânca.
„- Acum puteti începe!”, a zis profesoara.
Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Îi placeau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adânca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Si-a transformat farfuriile lui într-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adânca si mare ca cea facuta de profesoara.
Si foarte curând baietelul a învatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curând n-a mai facut nimic de unul singur.

Si s-a întâmplat într-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat într-o alta casa, într-un alt oras.
Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte în clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte înalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung p âna ajungea în clasa lui.
În prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor:
„- Astazi o sa facem un desen!”.
„- Grozav”, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca… Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Când a ajuns lânga baietel i-a spus:

„- Tu nu vrei sa desenezi?”.

„- Ba da!”, a zis baietelul.

„- Ce desen facem?”.

„- Nu stiu pâna nu-l faci” a zis profesoara.

„- Cum sa-l fac?” zise baietelul

„- Cum îsi place tie!” raspunse ea

„- Sa-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat baietelul

„- Cum vrei tu!”, a fost raspunsul ei.

„- Daca toti ati face acelasi desen , si l-ati colora la fel cum sa stiu eu cine l-a facut?”

„- Nu stiu!” zise baietelul

Si a început sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…


Morala:
Creativitatea umana este un dar nepretuit. Iti aduci aminte de usurinta cu care puteai sa iti imaginezi jocuri cand erai copil, sau sa vezi in jucaria de carpe cea mai frumoasa papusa din lume?
Einstein spunea ca ” Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala este servitorul ei de incredere. Am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul. ”
Cine spune ca floarea trebuie sa aiba petale rosii si frunze verzi? Puterea de a fi creativi este ceea ce ne defineste ca oameni, iar atunci cand vom fi inlantuiti in proceduri de lucru… nu ne vom diferentia prea mult de masinile care le-am construit.

Preluare de pe www.povesticutalc.ro

6 comentarii:

  1. eu mi-as dori ca toate cadrele didactice din Romania sa citeasca aceasta povestioara si sa se gandeasca ca intr-o mica masura poti invige sistemul, dar...oare statul nu vrea ca 99% dintre noi sa fim niste roboti care sa produca ceva si atat?! trist, f trist :(

    RăspundețiȘtergere
  2. cand citeam ce ai scris, mi-am adus aminte de piesa "tara te vrea prost"-Sarmelele reci...oare va vesnic valabila? :(
    revenind la noi, sper sa putem face fata sistemului, sa gasim invatatoare ca in scoala a2a din povestioara...

    RăspundețiȘtergere
  3. of, foarte trist; mi-am adus aminte de o faza pe care am vazut-o acum un an si ceva, pe cand ma plimbam ore intregi prin parc cu Simeon in carucior, o mamica si un baietel de vreo 6-7 ani care desenau cu creta colorata pe asfalt. Ce dragut, ma gandeam eu! Asa as vrea si eu sa ajung, sa desenez si sa mazgalesc toate trotuarele:) Insa, mama a inceput: "dar de ce faci frunza asa? iti arat eu cum sa faci frunza! dar, tu nu stii ca frunza este verdeeee??? coloreaz-o don'le verde!! " Si asta e ce-am auzit doar intreacat pe langa ei, pret de 3-4 minute. Se pare ca si noi, parintii, uitam uneori cat de DEOSEBITI sunt copiii!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. probabil ca multi parinti, stapaniti si ei de "duhul competitiei" specific perioadei in care traim, considera ca trebuie sa invete si sa formeze copilul din pantec daca se poate ca frunza este verde, clar?!copilul trebuie sa stie lucrurile asa cum si cand VREM NOI, ca sa ne fie apreciata si validata conditia de parinte/invatator/bunic...ca vaaaai, lumea ne judeca in functie de asta!si uite asa toti trebuie sa se alinieze la ce "poate alt copil, ca dc ala stie sa numere pan'la zece , tu trebuie sa stii pan'la unspe"... pe de alta parte, poate este dorinta sincera ca cel mic sa perceapa lumea in mod real pur si simplu pentru el, sa ii fie de ajutor, sa aiba fixate notiunile corect..adica sa stie ca frunza se face verde, ca asa a vrut natura/Dumnezeu/clorofila:P, dar in acelas timp sa stie ca el poate desena/imagina in ce culori vrea el..of, e delicat si greu..eu insami cad de multe ori in capcana asta...sa imi doresc ca Mariuca sa vorbeasca, sa numere, sa behaie, sa stie culori..mau ales la bunici, sa nu mai aud "voi trebuie sa vorbiti mai mult cu Mariuca" sau "ce culoare e asta Mariuca?rosu?zi rosu!rosu?!"..sau ce animal e asta?unde este calul?arata-mi calul!"...si Mariuca nimic:P..pentru ca ea are propriul ei bioritm si vointa:D numai cand si cum vrea ea:P de ex nimeni nu a obligat-o sa zica elefant, si acum tipa la calculator "efanti!efanti!":))
    Imi doresc din suflet sa nu ii afectez imaginatia si sa nu fac presiuni asupra ei!

    RăspundețiȘtergere
  5. Draga Mari , mi-a mers la suflet povestiaoara asta, avand in vedere cate griji imi fac eu pentru baietelul meu. Si ultimul tau comentariu mi-a placut foarte mult. Mi-a groaza sa ma gandesc ca vor fi toti aliniati sa faca la nesfarsit aceleasi stupizenii ani la rand. Sa stii ca nici baietelul meu nu repeta la comanda ca un robot niciodata nimic. Pana la 1an si 6 luni nu a zis nici mama. In doua luni avea un vocabular atat de dezvoltat ca atunci cand am vrut sa notez mi-am dat seama ca s prea multe cuvinte.
    Tot ceea ce stie acum a invatat in joaca, iesind mult la plimbare cu el , fara sa-l bata nimeni la cap repetandu-i obsedant, spunandu-i poezii si cantecele. Fiecare copil are inclinatia lui catre ceva anume. Daca el a invatat culorile in doua saptamani si formele nici nu stiu cand, nu inseamna ca toti copiii de seama lui treb sa faca acelasi lucru, El vede lumea prin desen, forma si culoare, altul prin muzica , altii prin miscare. Fiecare e unic si cred ca trebuie sa fie lasati sa se exprime prin ceea ce le place.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ma bucur Vali ca ti-a placut povestioara si iti multumesc pentru vizita:)
    Si eu ma gandesc ca Mariuca va trebui sa se "alinieze" de multe ori cand nu isi va dori asta sau cand nu va fi potrivit pentru ea...Sper doar ca eu si sotul sa reusim sa intervenim corect cand e cazul si sa o ajutam sa inteleaga si sa treaca peste anumite momente. Acasa clar ca o vom incuraja sa gandeasca, sa descopere singura si sa stie cum sa gestioneze anumite situatii...
    In privinta dezvoltarii ei acum...incerc si eu sa fiu relaxata si sa ne bucuram impreuna prin joaca si alte activitati impreuna, si sa o las pe ea sa "zica ce are de spus"..deja am observat ca vorbeste in limba ei toata ziua...deslusesc si unele cuvintele, dar in rest ciripeste toata ziulica:)
    Va pupam!

    RăspundețiȘtergere