Povestea Mariucai, Ep 2

Post-natalul si alaptarea

A doua minune din viata mea : laptele matern.  Pentru mine este o minune ca am putut alapta si am putut sa ii ofer Mariucai hrana vie! De cand am pus-o pe Mariuca la san, a inteles care e treaba, si constiincioasa si-a cerut , si inca isi mai cere, dreptul:) Am fost nevoite sa stam in spital vreo 10zile dupa nastere si cand ne-am intors acasa am continuat o parte din rutina facuta in spital. Ca multe mamici am trecut si eu prin etapa : "oook...am un copil! si acum ce-i fac?". Incet, incet ne-am dezmeticit...ne-am facut un program cat de cat, si dupa ce  am scapat  de panica si depresie , am inceput sa ma bucur de Mariuca! Faptul ca am nascut in aprilie, vreme frumoasa, si stam langa parc ne-a incurajat sa iesim rapid si des prin parc. Si Trompetuta mea s-a prins repede ca are ce vedea, si cum pozitia din landou nu-i convenea, si-a gasit ea o pozitie  in bratele meu, pe burtica si uite asa ne petreceam majoritatea plimbarilor! Deci daca ati vazut zilnic pe cineva impingand un carucior gol, si cu un copchil in brate, si nu gaseati rostul caruciorului, eu eram aia! Speram zilnic ca de data asta o sa gasesc varianta castigatoare sau rabdarea necesara sa o invat pe Mariuca sa stea in culcusul ei! Dar nu! Pitica mea a vrut mult timp sa vada totul de la inaltime!De-abia acum o mai conving sa mai stea in carucior cu un covrig, un pufulete, trei Winnie :)

Asa ca pe scurt despre primul an al Mariucai : a fost un an frumos, cu multe descoperiri, cu cateva nopti nedormite, cu dureri de burtica pana pe la 6luni, cu gangureli haioase, cu mutrisoare caraghioase, cu mici accidentari, cu putine si usoare raceli, cu refuzul unei alte forme de papi decat lapticul lu'mami :P, cu muuuulte intrebari la pediatru, in stanga si-n dreapta . A trecut repede...dar parca acum trece si mai repede...Si e din ce in ce mai frumos! Mi-aduc aminte cand auzeam prin parc comentariile altor parinti : "aaa, stai sa vezi cand o sa creasca!sa vezi atunci!" pe un ton amenintator..."bucura-te acum, ca mai tarziiiiu.....incep una si alta!" si eu nu am fost de acord! Pe masura ce crestea Mariuca si mie si lui V, ne placea din ce in ce mai mult sa stam cu ea.  Intr-adevar poate fi mai solicitant ca nu mai este bebeul inert care unde il puneai acolo statea, dar noi eram asa de incantati de  evolutia ei, ca nu gaseam o povara sa avem grija cand mergea de-a busilea, sau mai tarziu sa o tinem cateva luni de manute si facem pe taxiul pentru ca nu avea curaj sa mearga singurica! Normal ca mai aveam perioade in care mai oboseam...dar au trecut.
Alaptatul Mariucai a fost si ramane una din cele mai placute si linistitoare momente! Desi si aici au fost unele nopti in care ma simteam epuizata, si spre rusinea mea , imi ziceam in gand  ca a doua zi o trec pe lapte praf:p Dar ma bucur ca nu am facut asta! M-as fi lipsit de multe priviri dragastoase ale Mariucai cand se cuibarea si incepea ea sa molfaie si sa pape incantata, de linistea care se asternea instant cand Mariuca avea nervisori si cand gurita ei dadea de laptic: the rest is silence:) si urechile mele erau salvate! Sau cand era flamanzile rau, si incepea "masa" era atat de incordata, isi tinea manutele si piciorusele teava..nu puteai sa le indoi deloc, si pumnisorii stransi tare...si pe masura ce lapticul ii umplea stomacelul...se simtea asa cum se inmoaie...cum incepe sa se relaxeze...cum ii alunecau manutele pa langa corp si piciorusele atarnau. Si normal ca momentul sublim era atunci cand "acul" arata "full" si cadea intr-un dulce somn si atunci intelegeai de ce copiilor li se mai spune si ingerasi:P.....si mirosea toata a laptiiic...si parca a vanilie...sau a miere...desi bause numai laptic...

Daaa...ma bucur ca scriu despre asta...acum realizez ca desi poate ma plangeam de unele lucruri, totusi a fost usor si frumos sa avem grija de Mariuca noastra! Si ar trebui sa ne axam mai mult pe partea frumoasa a lucrurilor...mai ales eu trebuie sa vad mai mult partea plina a paharului ...asa cum ii place lui V sa o vada:P...sa costientizam intr-adevar ca a avea copii este un DAR si nu un drept ( asta am auzit-o aseara la "meditatii pentru parinti: :D ) si sa invatam sa  traim frumos cu si pentru ei!

p.s.1. Mi-as fi dorit sa scriu mai mult despre alaptare, dar nu am timp acum...sper sa pot scrie mai mult intr-o alta postare

p.s.2. Din pacate mersul la teatru s-a anulat! nu mai sunt bilete! dar voi urmari mai atent cand se anunta alte reprezentari si vom rezerva bilete din timp, asa ca nu renuntam!Doar imi pare rau ca am dat "sfoara in tara" si acum nu se mai intampla nimic:(