Ce credeti voi ca ar putea insemna "mimicaa"?!
Poate ce am crezut si noi la inceput: ceva de la mamica!dar nuuu, nu e mamica....
Dupa cum povesteam si in alta postare, Mariuca a inceput sa turuie gurita si sa incerce cuvinte si expresii noi, unele usor de inteles, unele deductibile, unele care iti solicita imaginatia, si altele...ca in cazul asta, care te uimesc pur si simplu! Deci , mai nou a inceput sa fie atenta la multe sunete care se aud de afara: ploaia, masinile, plansetele vreunei bebe, latratul cainilor, etc...si dupa ce initial tresarea usor si vroia sa vedem ca le remarca "mama ploo!" sau "mama ham-ham"..acum am observat ca parca se "zbarleste" mai mult, parca s-ar speria...si alearga catre mine sau tati si spune "MIMICA!MIMICA!" de unde eu si V. , si dupa manifestarea si fatzuca ei, am dedus ca inseamna "mi-e frica!mi-e frica!" Si ce faci cand auzi ca ingerasul tau iti spune ca ii este frica?!pentru ca recunosc ca m-a luat prin surprindere...si normal ca o luam in brate, o mangaiem, ii explicam ce se intampla, ca suntem langa ea, ca nu are de ce sa ii fie frica si altele....sper sa inteleaga si usor usor sa traiasca senzatiile astea la o intensitate mai mica, sa nu escaledeze....sau poate e normal, ca odata cu cresterea vine si constientizarea....asa cum am observat ca se sperie cand vede o masina in zare( m-am trezit cu catarata de-a dreptul pe piciorul meu....m-am amuzat si m-am necajit in acelas timp de reactia ei), desi eu niciodata nu am speriat-o cu "vai!te calca masina daca nu stai langa mine" ...ci pur si simplu o indrumam pe marginea drumului sau pe trotuar...asa cum nici de caini nu i-am zis sa se fereasca radical...tocmai in ideea asta, sa nu ii inserez frica/groaza unei posibile intamplari, sa nu incerce frici inutile....ci doar am vrut sa ii arat sa fie atenta, grijulie..cat poate intelege ea la varsta ei...sau poate ar trebui sa vorbesc cu Buni...ca daca acum stau mai mult timp ziua impreuna....nu mai am control la toata informatia si "formarea" :D, si sa aflu daca s-a intamplat ceva cu care ar trebui sa fim atenti...nu stiu..
Voi v-ati confruntat cu situatii asemanatoare?Cum au reactionat cei mici?voi?
Tocmai pentru ca au fost momente in viata mea care au activat niste butoane corespondente cu frica, teama, panica, anxietatea, vreau sa iau in serios orice manifestare care ar putea degenera pe viitor si ar afecta-o pe Mariuca .
Si Andreea zice uneori "mi-e fiica", dar nu am identificat un motiv. Nici nu stiu de unde a invatat cuvantul pentru ca noi nu i l-am spus. Dar nu pare cu adevarat speriata de ceva, ci mai degraba deranjata...Ii spunem mereu ca daca e cu mami si tati sau cu bunicii nu are de ce sa-i fie frica. Si a invatat ca si lui Pisi poate sa-i fie frica, daca e lasat singur:)). Asa ca il ia din cand in cand in brate si il pupa si ii spune "nu fiica Pisi, nu fiica.."
RăspundețiȘtergere