marți, 5 aprilie 2011

Work

Ieri am avut , dupa muuuult timp, contact cu o parte din ce presupune munca mea....si nu am avut un sentiment placut din pacate. In mai putin de trei saptamani insa, voi (re)simti agonia de a avea un job care, desi iti poate face placere, devine chinuitor datorita faptului ca oamenii, apasati de propriile griji, temeri, invidii, se lasa cuprinsi parca de un duh rau si transforma totul intr-o confruntare, batalie si presiune fara rost , fara sa isi poate defini exact scopul. Doar ca e mai simplu asa...mai greu este sa faci ca lucrul sa fie rentabil, dar si placut, sa stii ce sa ceri si cum sa ceri, sa creezi un mediu propice dezvoltarii tuturor, ca sigur vei creste si tu,  sa ai o exigenta orientata unde trebuie, sa nu uiti ca lucrezi cu oameni care au doar postul in organigrama inferior, dar in rest sunt la fel ca tine.
Mdaaa....incep munca...dar nu asta de fapt e partea grea...Cel mai greu mi se pare sa nu mai fiu langa Mariuca atunci cand se trezeste dimineata....sau cand va alerga prin parc, sau atunci cand o va apuca somnul la pranz si vrea "nani!nani!", sa ii vad mutrisoarele, sa ii aud cuvintele...din ce in ce mai multe...sa nu o pot vedea si imbratisa cand vreau... si 10-11 ore pe zi, 5zile...nu o sa fiu langa ea...Stiu ca nu e un  capat de lume...stiu ca o sa ne acomodam, stiam ca va veni momentul asta, dar tot imi este greu...foarte greu...

11 comentarii:

  1. buna mariana,am citit ce ai scris astazi, cu toate ca am vorbit si la telefon si te rog din tot sufletul meu (asa cum este el...)referitor la cind o sa incepi munca si la faptul ca nu o sa fii linga Mariuca in cursul zilei sa o vezi cum se joaca,cum alearga ,cum se chinuie sa vorbeasca si altele...te rog sa fii bucuroasa ca ai stat 2 anisori frumosi si sanatosi a-ti crescut tare frumos v-ati facut toate poftele s-au aproape toate,ai s-au ati educat-o foarte frumos asa cum reese din filmulete si sa fiti mindrii de voi ca aveti o fetita asa de frumoasa si cuminte si in special ca va sta alaturi de bunica Raiciu.
    Te rog sa te concentrezi si la noul loc de munca ca sa poti sa faci fata ,sa fii sanatoasa sa poti combina placutul cu problemele de zi cu zi, sa ajungi acasa mai bucuroasa cu ceva bun ptr Mariuca ca sa se bucure cind iti va deschide usa seara,ptr ca acasa dupa 8-10 ore lucru o vei lua de la inceput cu alte treburi gospodaresti si uite asa te vei pregati ptr a 2-a zi atit ptr tine cit si ptr mariuca si valentin si etc..
    Eu cred cu siguranta ca o sa va descurcati primele zile e mai greu apoi totul devine obisnuinta
    mami/buni va pupa dulce.

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna Mari, Mariuca si Valentin, m-a impresionat foarte tare ce ai scris. Imi imaginez cat de greu poate sa fie sa faci o schimbare asa de mare, stiu ca esti puternica si stiu ca nu ai scris ca sa auzi incurajari. Totusi, vreau sa-ti transmit ca sunt alaturi de tine si-ti tin pumnii, iar daca vrei sa te ajut cu ceva sa-mi spui. Noi deja ne-am imprietenit cu bunica, in parc. O voi sustine si o voi incuraja si vom sta mai mult cu ele.:) Acum ca s-a marit ziua, mai ales ca o sa fie si mai cald, o sa ne vedem seara la joaca si mai povestim.

    RăspundețiȘtergere
  3. @mami/buni:de-abia astept sa trecem peste perioada de inceput, si sper ca acomodarea cu noua rutina sa se faca usor si fara probleme sau tristete mai ales pentru Mariuca!Multumesc mami pentru incurajari!Te imbratisam cu drag si mult dor!

    @mami: Iti multumesc Iza!si pentru sustinere si pentru ca ai grija de Buni Raiciu:P.. ai dreptate....este si ea cuprinsa de emotii si griji acum la inceput si o sa ii prinda bine incurajarile tale!Saru'mana! Ne vom vedea cu siguranta in parc!Va pupam

    RăspundețiȘtergere
  4. Mari, cuvintele sunt de prisos, dar sa stii ca te inteleg peste masura de bine. Sunt acolo niste sentimente greu de explicat si niste trairi ingrozitor de controversate, insaaaa, trebuie luata ca o etapa care va trece si se va solutiona totul cu bine.
    p.s. aha, deci aceea era bunica? urmeaza perioada de acomodare intre cele doua fete; mi-a zis Ionut ca erai cu o colega de serviciu:p

    RăspundețiȘtergere
  5. :))Mada, intr-adevar cand ne-am intalnit cu Ionut si Simeon, eram cu o colega de serviciu, de fapt fosta colega...Bunica plecase intre timp, dar sigur o sa mai aveti ocazia sa o vedeti! In legatura cu intoarcerea la munca, stiu ca vom ajunge sa ne obisnuim ..intr-un fel, si stiu ca sunt si aspecte bune in toata chestia asta..(ramane sa le descopar care:D)...Asa ca, incerc sa ma intaresc si ma rog sa am puterea sa abordez cum trebuie fiecare problema in parte, si sa ma pot bucura cat mai mult de familie in afara jobului, fara sa ma las afectata de altele...Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  6. Mari, cum a spus si bunica ta, sa fim fericite ca am fost norocoase si cu acesti doi ani minunati petrecuti langa puii nostri , iar tu sa te consideri norocoasa ca ai unde te intoarce la munca sa iti pui in valoare si alte capacitati pe care le ai. Eu te felicit si iti urez de pe acum mult curaj si putere! pupici!

    RăspundețiȘtergere
  7. Va doresc acomodare fooooarte usoara,desi mai greu iti va fi tie.O imbratisare pentru voi.

    RăspundețiȘtergere
  8. Mari,stiu ca iti multe griji, dar sunt sigura ca toate isi vor gasi rezolvarea in timp, intr-un fel sau altul. Copiii sunt niste fiinte foarte adaptabile si din ce am observat eu mai greu este pentru noi, parintii,decat pentru ei. Ei se adapteaza, se obisnuiesc, se iau cu joaca si dormitul si altele si orele trec.Dar noi stam la munca si ne gandim ce fac, daca s-au jcuat frumos, daca au mancat, daca bunicii respecta regulile (:d), daca daca...
    Asa ca, ia lucrurile pe masura ce vin, nu iti face griji inainte, pentru ca sigur vei avea destule griji si nemultumiri la un anumit moment.Pupici

    RăspundețiȘtergere
  9. @Vali: intr-adevar au fost 2 ani minunati si ma bucur ca am avut parte de asta. Cat despre faptul ca am unde sa ma intorc....sa vedem pentru cat timp:P
    Pupici

    @Beatrice:Multumesc mult. Eu as vrea sa imi fie mai mie greu...si Mariuca sa treaca usor peste lipsa mea de acasa atatea ore, asta e cea mai mare grija: sa nu se suferea ea mult de aceasta schimbare!

    @Roxana: inconstient simt ca ma bazez pe asta: ca toate isi vor gasi o rezolvare si se vor aranja....sau doar ma agat de asta sa nu o iau razna :)) Saru'mana pentru incurajare!Muah

    RăspundețiȘtergere
  10. da...o sa incerc si eu sentimentul peste 3 luni.eu inca ma tin tare pe pozitii si spun ca o sa ne fie bine :).acum , o sa vad peste 3 luni ce mai zic.oricum , conteaza extrem d emult , cel putin pt mine , sa stiu ca e in siguranta acasa, in cazul nostru tati si bunica.si da, asa e , ar trebui sa ne bucuram ca am stat 2 ani acasa.conteaza f mult si pt mama si pt copil , zic eu.nu ti mai face griji , o sa fie bine sunt convinsa.probabil ca inceputul va fi mai greu, insa asa cum spune si Rox , copiii sunt o oaza de surprize :)).Pupici.

    RăspundețiȘtergere
  11. Ce mi-ar fi placut si mie sa mai am 3 luni de stat acasa...ce frumoooos....sa te bucuri in continuare de perioada asta! Eu sper sa ne acomodam cu totii cat mai repede, si Mariuca sa fie cea mai impacata...dar o sa povestesc atunci mai multe!Va pupam si noi!

    RăspundețiȘtergere