In sfarsit pozeeee!

Am promis ca pun poze si nu am reusit la momentul respectiv, dar acum incerc sa ma revansez cu imagini din zilele noastre de vacanta!
Si bonus...poze de la mare de anu trecut...de dragul diferentelor de la an la an...

In linii mari

Pe scurt , cam ce mai facem noi...

- Mariuca a inceput sa lege din ce in ce mai multe cuvinte si propozitii si suntem super incantati de conversatiile cu ea

- a inceput sa noteze faptul ca o cert...cateodata isi asuma..stie ca a gresit....si vrea sa repare cu "pupicu mami", dar cand se crede nedreptatita, alearga la tati si da raportul "tati, mami cearta a Ma-i-a" 

- dupa o vizita la strabunicii de la tara, unde a smotocit toate animalutele din cale, acum Mariuca alearga in parc dupa toti cateii de talie mica cu o dorinta arzatoare sa ii ia in brate si sa ii gudure putin...la fel si cu matzele de pe strada...este in stare sa se bage dupa ele sub masini...si subsemnata are de dat muuulte lamuriri de ce nu putem prinde si zapaci pe catel si pe pisica:D

- dupa ce credeam ca dragul nostru carucior este istorie, am revenit la el, dupa ce Mariuca l-a "redescoperit" si nu mai vrea sa iasa cu tricicleta ...asa ca la 2ani si aproape 4luni..recuperam prima perioada  de 6luni cat Mariuca nu a stat in el:))...dar speram sa nu ajungem personajele din concluziile Roxanei  de prin Germania:))

- am fost saptamana trecuta doua zile la Brasov, a fost frumos, dar scurt; poze putin mai tarziu

- programul in parc in mare e acelas, numai ca ne vedem din pacate tot mai rar cu copii si mamele dragi noua

- am inceput sa avem un "program" de colorat , desenat, plastelina aproape in fiecare dimineata si dupa-amiaza....si eu ma bucur ca este asa incantata de culori si partea asta...mi-ar placea sa isi dezvolte in viitor  mult "latura artistica":d

- am descoperit si noi desenele cu Pocoyo de care eu sunt foooarte multumita :P...imi place expresivitatea personajelor si cum vorbeste povestitorul..pe Mariuca ar ajuta-o mai tarziu astfel de desene in exersarea limbii engleze..dar pana atunci mai e..:)

- saptamana viitoare vrem sa plecam la mare, la bunici; OLE!!! sper sa ne putem bucura de o vreme rezonabila...

- inca nu am ajuns la doctor...desi nevoie nu ar fi...insa a trecut destul de mult timp de la ultima vizita...si desi Mariuca arata si se simte bine....ma gandesc ca nu ar strica totusi o mica consultatie...poate reusim cand ne intoarcem de la mare

Revin mai tarziu cu poze

Din ce in ce mai frumos!

Nu stiu ce zic alte mame despre copii lor, dar eu cand vorbesc si povestesc despre Mariuca, ma entuziasmez si ma gandesc cat de draga mi-este cu toate descoperirile si schimbarile ei, cu noile forme de manifestare, cu abilitati care ma uimesc, cu miscari care ma surprind si tot asa! orice mama stie ca iti este drag puiutul de cand afli de sufletelul lui, simti ca il iubesti din primul lui minutel de viata, si cu toate astea, pe masura ce creste, parca il iubesti si mai mult, si esti si mai incantata, desi credeai ca iubirea pentru propriul copil nu are trepte, nu are varsta.... Dar probabil, pentru ca si copilul raspunde si arata mai mult atunci cand este vorba de afectiune, se lipeste si te dragaleste si el, iti zice in cuvintelele lui ce vrea si ce asteapta de la tine, si atunci , "inima de mama" zburda de bucurie, incantare si dragoste! Asa simt eu cu Mariuca, am fost topita dupa ea de la primul ei "urlet"...dar acum mor de dragul ei:P

Mariuca a implinit acum trei zile 2 ani si 3luni!!!!!  Din pacate, nu am marcat niciun fel momentul, dar poate ne revansam azi..ca suntem amandoi liberi..si plus de asta este sambata! daaa! o sambata galbena!:P

Si la cei 2 anisori si 3 luni..despre MARIUCA

- este in limite normale de greutate si inaltime, dar nu pot sa confirm vreo cifra pentru ca am lasat-o moale cu masuratorile, ne ghidam dupa faptul ca este vioae, vesela, mananca credem noi bine si normal, si este in linie cu alti copii de varsta ei....poate putin sub , dar e normal avand in vedere inaltimea medie in familia noastra:D

- este o fetita calda si afectoasa! ne lasa sa o pupam, sa o dragalim, sa o imbratisam fara proteste, ne pupa cu drag si incantare la randul ei, ne administreaza pupici daca avem vreo buba si ne asigura ca "gata!gata! mimica!"..adica o sa treaca..nu s-a intamplat nimica!cand ne vede, se bucura zgomotos, anunta lumea din jur "mami! tati-tati!"..adica mami, uite ca a venit tati..si invers! si ne sare in brate!

- este incantata de alti copii, "mami, afa' la popii!" este indemnul zilnic, dimineata si seara! "ade?! fofi?!" adica ne vedem si cu Andreea si Sofia! si chiuie si se bucura si le pupa cand le vede, si la despartire pupicu este nelipsit!...acum ca mai apar si mici "neintelegeri" intre ele..nu neg:P...ca doar jucariile sunt propietati indivizibile pentru ele:P, dar trecem peste si compensam cu orele frumoase petrecute cu ele de cand ne-am cunoscut

- este o fetita sociabila, cuminte si linistita in general...cu unele iesiri ..normale zic eu...si este si respectoasa...si aici imi vine sa o mananc toata si sa ii dau pupici constant:d...s-a invatat, pentru ca noi nu am insistat, ci doar a vazut la noi..ca ii multumeam de fiecare data cand ne dadea ceva..si acum de multe ori zice "mesi" cand cineva ii da ceva! si eu ma inalt la cer in momentul ala:P..pentru ca am avut momentele mele de ratacire si complexe in ceea ce priveste "invatamintele" date Mariucai, dar asta imi doveste ca exemplul personal  are cele mai bune rezultate, fara multe explicatii, si ca frumosul si binele reprezinta normalul si pot veni de la sine ..sau mai zice "scuzi"...si e adorabila!:))

- acum este incantata de figurine micute, cand de vreo10-15cm...are cateva seturi de animalute, un set de figurine disney..si le poarta cu ea prin casa, la baie, afara...si de fiecare data vrea sa ii aiba si sa ii tina in mana in formula completa..adica daca setul primit avea 5 animalute, pai atunci ea se chinuie si reuseste sa  tina in manutele ei pe toate 5! chestia asta e de mult..de cand mergea cu toata trupa de ursuleti winnie dupa prin parc...asa ca noi toti ne conformam , pentru ca ea nu cedeaza....si cand iesim afara...facem inventarul periodic al animalutelor, sa vedem daca le mai are pe toate...sau ducem tratative serioase sa le lasa in rucsacel, pe motiv ca si alti copii o sa le doreasca si e mai bine sa le "pitim"...si asa prevenim si scandalurile iscate de la refuzul de a imparti jucarii:P

- ii place sa dea cu creioanele colorate pe hartie...pentru ca e mult spus coloreaza:P....e incantata de acoarele, innebunita dupa plastelina, si se multumeste si cu niste stampile cu figurine...eu recunosc ca mi-ar placea sa fie atrasa de partea asta, pentru astept cu nerbadare momentele cand vom face felicitari, tabloase, diverse chestii impreuna:)

- ii place sa zica"un pitic atat de mic"...si il zicem impreuna...ea mai mult terminatiile cuvintelor...dar tot e haioasa si se aplauda la sfarsit! sau catelus cu paru cret...dar mai vreau sa updatez poeziile cu cele din "rime cu codite pentru cei mici"...parca asa se numea..

- stie sa numere pana la 10 :" unu, du, tre, patu, cici, sase, sapte, oto, noua, jetze!!"  urmate automat de nelipsitul "bravooo" cu batut din palme cu tot!

-de vorbit a inceput sa zica o gramada de cuvintele, mici propozitii, mai scurtate, mai pocite, dar noi ne intelegem si ne place sa o indrumam sa ne povesteasca ce a facut in parc, cu buni...si incepe ea sa ne zica multe , si gesticuleaza, si noi mai indentificam cateva cuvinte, restul intuim, dar per total ne incanta urechile si graiul ei ce duce a ruso-chineza cateodata:p..sau poate a macedoneasca?!:))

-ii plac cartile! ole! si cand nu isi citeste ea singura...(a se intelege din asta ca isi ia cartea, se aseaza in pat, si urmareste randurile si chiar isi citeste-povesteste ea acolo pe baza imaginilor...cu intonatie, cu cuvintele..e atat de patrunsa de poveste....regret enorm ca nu reusesc sa o filmez..ca sta si cate 10minute facand asta..si este simpatica foc...dar cand vede aparatu, normal ca se opreste ca vrea ea sa puna manutele pe butoane)..vine la mine sau la tati si incepe "mami, cecete! cecete mami!"

-"plooo?! bate vantul?!"..asta era nelipsita pana de curand..inainte  sa iasa afara...intreba "plooo?!"...nu ploua ziceam eu, "bate vantu?!" nu bate vantu raspundeam...iar taica-su o bloca "nici nu ploua, nici nu bate vantu'" si ea  ramanea pe ganduri... 

Si as mai scrie despre Mariuca, dar mai las si pentru alta data:P

Intre timp, am mai pus cateva poze..nu sunt multe, nici spectaculoase..dar sunt:)

Sambete galbene si duminici portocalii!

De cand eram la scoala, zilele de sambata si duminica erau o adevarata sarbatoare pentru mine, le-am considerat intotdeauna speciale, si le-am luat drept "zile de odihna" intotdeauna....mereu aveam probleme sa invat in zilele astea:d...nu aveam spor deloc! mai tarziu...cand m-am angajat...sortii au decis sa nu am parte de ele aceste zile prea mult..domeniul in care am nimerit....(nu pot spune tocmai ca l-am ales..) impune  sa lucrezi in zilele de sambata si duminica, si se compenseaza in timpul saptamanii....dar pentru mine nu e suficient!  Mental, numai zilele liber de weekend imi aduc liniste si relaxare, si ma pot bucura de ele in totalitate....indiferent de anotimp...eu le vad in culori care ma bucura si ma animeaza : sambata este galben pai si duminica un portocaliu placut! :P  asa le-am perceput dintotdeauna! Asociez sambata dimineata cu  sesiuni scurte si intense de ordine si curatenie , sau de cumparaturi:D.....vizite si plimbari cu prietenii....duminicile cu Slujba de la Biserica, mese in familie, odihna si lenevire in voie:D, filme si evadari  scurte din oras.....Este frustrant  mai ales cand ies pe usa duminica dimineata la ora 6...lasandu-i pe V si Mariuca dormind linistiti...si stiind ca ei isi vor petrecere o zi ..care trebuia sa fie a familiei noastre, numai ei doi....

Daaaar, lucrez la asta....:P  SUNT IN CAUTARE DE WEEKEND-URI LIBERE! sau in traducere libera , sunt in cautare de un alt loc de munca unde sa fiu si eu in rand cu majoritatea  lumii....sa ne putem bucura toti trei de sambete galbene si duminici portocalii! 

Asa ca....wish me luck"...sai si mai bine, anuntati-ma unde se fac angajari:P

Ce mancam noi astazi?!

Scurt si la obiect: ce mai mananca piticii vostri?

Eu am o mare dilema ce sa ii mai fac Mariucai felul 2...adica la masa de dupa somnicul de amiaza, ca la pranz tot cu ciorbita a ramas....

Si nu mai stiu ce mancarica sa ii fac..e drept ca nu am mai intrat pe net sa ma inspir,si am tot jonglat cu un pilaf, cu niste paste...mancarica cu cartofi...dar vreau sa mai abordam si alte retete....

Nu ne putem mandri ca Mariuca papa orice...dar nici ca noi suntem maestri bucatari....asa ca trebuie sa mai imi iau inima in dinti si sa mai experimentez niste mancarici, poate isi descopera Mariuca vreo pasiune printre ele, asa cum, mai nou, este foarte incantata de Actimel....bea vreo 2 pe zi-ii place ca ii infig un pai prin dop, si il bea pana la ultima picatura! Nu prea mai mananca iaurt, si cat de cat merge si actimelul...

Sau aveti niste variante de meniu, pe zile?!

Sper sa am timp sa mai ma documentez si eu..si mai schimb meniul..si revin cu detalii...

"Mimicaa!Mimicaa!"

Ce credeti voi ca ar putea insemna "mimicaa"?!

Poate ce am crezut si noi la inceput: ceva de la mamica!dar nuuu, nu e mamica....

Dupa cum povesteam si in alta postare, Mariuca a inceput sa turuie gurita si sa incerce cuvinte si expresii noi, unele usor de inteles, unele deductibile, unele care iti solicita imaginatia, si altele...ca in cazul asta, care te uimesc pur si simplu! Deci , mai nou a inceput sa fie atenta la multe sunete care se aud de afara: ploaia, masinile, plansetele vreunei bebe, latratul cainilor, etc...si dupa ce initial tresarea usor si  vroia sa vedem ca le remarca  "mama ploo!"  sau "mama ham-ham"..acum am observat ca parca se "zbarleste" mai mult, parca s-ar speria...si alearga catre mine sau tati si spune "MIMICA!MIMICA!" de unde eu si V. , si dupa manifestarea si fatzuca ei, am dedus ca inseamna "mi-e frica!mi-e frica!" Si ce faci cand auzi ca ingerasul tau iti spune ca ii este frica?!pentru ca recunosc ca m-a luat prin surprindere...si normal ca o luam in brate, o mangaiem, ii explicam ce se intampla, ca suntem langa ea, ca nu are de ce sa ii fie frica si altele....sper sa inteleaga si usor usor sa traiasca senzatiile astea la o intensitate mai mica, sa nu escaledeze....sau poate e normal, ca odata cu cresterea vine si constientizarea....asa cum am observat ca se sperie cand vede o masina in zare( m-am trezit cu catarata de-a dreptul pe piciorul meu....m-am amuzat si m-am necajit  in acelas timp de reactia ei), desi eu niciodata nu am speriat-o cu "vai!te calca masina daca nu stai langa mine" ...ci pur si simplu o indrumam pe marginea drumului sau pe trotuar...asa cum nici de caini nu i-am zis sa se fereasca radical...tocmai in ideea asta, sa nu ii inserez frica/groaza unei posibile intamplari, sa nu incerce frici inutile....ci doar am vrut sa ii arat sa fie atenta, grijulie..cat poate intelege ea la varsta ei...sau poate ar trebui sa vorbesc cu Buni...ca daca acum stau  mai mult timp ziua impreuna....nu mai am control la toata informatia si "formarea" :D, si sa aflu daca s-a intamplat ceva cu care ar trebui sa fim atenti...nu stiu..

Voi v-ati confruntat cu situatii asemanatoare?Cum au reactionat cei mici?voi?

Tocmai pentru ca au fost momente in viata mea care au activat niste butoane corespondente cu frica, teama, panica, anxietatea, vreau sa iau in serios orice manifestare care ar putea degenera pe viitor si ar afecta-o pe Mariuca .

Just pictures

Poze noi

Pupici racorosi ;)