vineri, 25 februarie 2011

Crestem

La inceputul saptamanii am sarbatorit 1 an si 10luni! Crestem, crestem! Mariuca noastra parca nici toddler-ita nu mai este:P....este o fetita ! "Esti fetita maaare acum!" cum ar zice V...:)) Si eu as indrazni sa zic ca este o fetita dulce, afectoasa, alintata si trebuie sa recunosc ca uneori si rasfata...este  tare vorbareata in limba ei, dar incepem sa identificam si cuvinte cunoscute de noi:D Este incantata sa reproduca miscari si gesturi vazute la noi, inregistreaza tot felul de actiuni pe care vrea sa le faca si ea la randul ei....ca de ex, aseara noi mancam mamaliguta cu branzica si iaurt...Mariuca avea castronelul ei cu peste. De obicei ea papa peste cu degetutele....il ia din castronel/farfurie si il pune in gurita. Insa aseara : face semn catre cutia cu iaurt, cere furculita si initial am crezut ca vrea sa manance iaurt ! Niuu! nu vroia iaurtul in sine! A inceput sa isi puna cu furculita iaurt in castronel...am lasat-o sa vedem ce vrea...si tot punea si  tot punea si amesteca....pana cand ne-am prins noi care era schema: vazuse la noi cum ne preparam mamaliguta cu iaurt si branzica, a bunghit ea care de unde se ia si unde se pune, si gata la actiune! Asa ca Mariuca si-a  preparat singura cina: pastrav cu iaurt! Nu ma intrebati de gust ca eu nu am indraznit sa incerc:d..am fost multumita ca ea si-a papat cat de cat "inventia"! Aaa...si tot ieri, dar la pranz, aproape ca a papat singura ciorbita...si-a dus cateva lingurite de ciorbita singura la gurita, una dupa alta, si cand s-a oprit, a refuzat restul de papi..deci se poate spune ca mancat pranzul singura?!desi as fi preferat sa manance mai mult  , chiar daca contribuiam si eu la asta.
Daaa...Mariuca noastra creste si e mai mare dragul sa o vedem si pe ea, si pe ceilalti copii pe care ii cunoastem, crescand si ei! Pentru ca ne sunt  foarte dragi, si ii consideram prietenii Mariucai de cand erau cu totii micuti si scanceau in carucioare:P Si ne bucuram sa ii vedem cum cresc, cum se dezvolta, cum isi manifesta fiecare personalitatea, preferintele, cum se bucura si  interactioneaza unul cu altul. O ocazie in care i-am vazut pe unii dintre ei  a fost ziua lui Simeon! Simeon a implinit 2 anisori! El este cel mai mare din grup, si anu' trecut si anu' asta el si parintii lui au dat startul la petreceri cu si pentru bebei! Am specificat "cu si pentru bebei" pentru ca dupa mai multe petreceri aniversare pentru copii, am vazut ca unele au tendita sa fie destinate mai mult adultilor. Dar nu a fost cazul aici! Petrecerea pentru cei doi anisori a lui Simeon a fost tinuta acasa , unde si el , dar si noi ne-am simtit relaxati ! Mie una mi-au placut toate petrecerile unde am fost invitati acasa la gazde...adevarat s-a putut asta pentru ca  nici nu au fost invitati mult. In primul rand ca la fiecare a fost in cadru intim, prietenos, fara fum, fara obstacole periculoase de care incercai sa iti feresti copilul in timp ce iti doreai sa mai sorbi o gura de suc sau sa mananci gusti ceva, sau nu stateai cu grija ca cineva deschide usa si iti iese copilul in strada, fara agitatie de la alte mese/persoane, aveam control asupra muzicii si volumului , casa automat era "child-friendly", jucariile la liber si mancare adecvata si piticilor! De asta ne-am simtit bine si de data asta la Simeon: Mariuca a fost incantata ca ii vede pe Andreea, Sebi, Simeon si s-a acomodat si cu Vava,  si avea liber sa se fatzaie in doua camere si sa testeze ce jucarie prindea, eu am stat linistita de vorba  cu mamicile si taticii si am ciugulit in voie de pe masa cu bunatati, aranjata f atractiv , cu tema "Jungle book":) si  90% din ce era prezentat pe masa  se putea da piticilor, asa ca mancai linistit fara sa te feresti ca faci pofta copilului si nu ii poti da! Oricum, dupa cum se va putea vedea si in poze, nazdravanii au vrut sa manance mai mult in grup:au considerat ca asa e mai gustos iaurtul!A fost suficient ca Sebi sa deschida gurita la o lingurita, ca apoi sa il vada Andreea si sa vrea si ea, si ca apoi sa o vada Mariuca pe Andreea si sa isi ceara si ea partea! aaa, Mariuca pe langa iaurt, a mai ras aproape toate maslinele de pe masa, noua ei placere:P
In fine, si eu si Mariuca suntem foarte incantata de orice prilej de intalnire cu prietenii nostri! si daca se lasa si cu tort, suntem primele:P
Ca sa vedeti cat de mult ne place sa petrecem, am adaugat cateva poze de la petrecerile pe unde am avut onoarea sa fim invitate:
 prima zi de nastere aniversata : a lui Simeon!




si a fost si aniversarea primului anisor al Mariucai! party cu bebei!


 apoi am fost la Andreuta sa ii spunem "La multi ani la 1 an!"



 apoi in vara l-am serbat pe Sebi!



si la ziua lui Mihnea a venit si Mosu!


 si ziua lui Simeon anu asta!
ole! se deschide sezonul aniversarilor de 2 ani!
 
dovada sociala :  vrea unu ceva, hop si ceilalti!:))
se vede ca sunt maricei : fiecare misuna pe unde vede cu ochii







baietii cu baietii...










                 ...si fetele cu fetele!

joi, 24 februarie 2011

Dragobetele saruta fetele!

De Dragobete, va doresc sa va bucurati de iubirea si atentia  celui drag!

Si  pentru ca am dat de o prezentare  scurta si draguta despre Dragobete, o preiau si eu aici, in cinstea acestei zilei.



Dragobetele sarbatoarea tineretii si a iubirii
  Cand se serbeaza Dragobetele?

Pe vremuri, in preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe 24 februarie, oamenii tineau sau faceau Dragobetele (Ziua Indragostitilor, Cap de primavara, Logodnicul Pasarilor). Probabil ca luna februarie era considerata luna de primavara, iar ziua de 24 era inceputul anului agricol (uneori ziua iesirii ursului din barlog). Este momentul in care natura se trezeste, pasarile isi cauta cuiburi, iar oamenii, in special tinerii, intra si ei in rezonanta cu ea.

  Cine este Dragobetele?

Divinitate mitologica similara lui Eros sau Cupidon, Dragobete este considerat a fi fiul Dochiei, un barbat chipes si iubaret nevoie mare. Nu bland ca Sf. Valentin, ci navalnic el era la daci zeul care, ca un "nas cosmic", oficia in cer la inceputul primaverii nunta tuturor animalelor. In decursul anilor aceasta traditie s-a extins si la oameni. Astfel, de Dragobete, fetele si baietii se intalnesc pentru ca iubirea lor sa tina tot anul, precum a pasarilor ce se "logodesc" in acesta zi.
Motivatia preluarii obiceiului pasarilor era profunda, din moment ce pasarile erau privite ca mesagere ale zeilor, cuvantul grecesc "pasare" insemnand chiar "mesaj al cerului".
Dragobete este si un zeu al bunei dispozitii de ziua lui facandu-se petreceri (fara indecentele evenimentelor similare din zilele noastre), iar de acolo porneau de multe ori viitoarele casnicii...

  Ce traditii sunt de Dragobete?

Inainte de vreme pretutindeni prin sate se auzea zicala: "Dragobetele saruta fetele!".

Credinta populara româneasca spune ca cei care participa la Dragobete vor fi feriti de boli tot anul. Asadar: dimineata, imbracati in cele mai bune haine, tinerii se intalneau in centrul satului sau in fata bisericii. Daca timpul era favorabil, porneau cantand in grupuri catre padure sau prin lunci in cautarea ghioceilor si a altor plante miraculoase(folosite pentru descantece de dragoste), daca vremea era urata se adunau la unii dintre ei acasa si se tineau de jocuri si de povesti.

De Dragobete se faceau logodne simbolice pentru anul urmator (uneori le urmau logodnele adevarate) sau fetele si baietii faceau fratii de sange.

In padure, in jurul focurilor aprinse, tinerii baieti si fete stateau de vorba. Fetele strangeau viorele si tamaioasa, pe care le pastrau la icoane, fiind folosite apoi în diverse farmece de dragoste. Prin unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari sa stranga apa din omatul netopit sau de pe florile de fragi. Aceasta apa era pastrata cu mare grija pentru ca avea proprietati magice (se spunea ca e "nascuta din surasul zanelor") si putea face fetele mai frumoase si mai dragastoase. Daca nu erau omat si fragi fetele adunau apa de ploaie (pentru spalatul parului) sau de izvor atunci cand Dragobetele se tinea in luna martie.

La pranz, fetele incepeau sa coboare spre sat in fuga, in sudul Romaniei aceasta goana fiind numita "zburatorit". Fiecare baiat urmarea fata care ii placea. Daca flacaul era iute de picior si fetei ii placea respectivul urmaritor, atunci avea loc o sarutare mai indelungata in vazul tuturor. Sarutul era logodna ludica a celor doi, cel putin pentru un an de zile, de multe ori astfel de logodne veneau inaintea logodnelor adevarate.

Comunitatea este foarte interesata de ce se intampla, deoarece inca de pe acum se poate afla la ce nunti vor merge toamna. Dupa-amiaza are loc petrecerea, unde toata lumea, fie ca este membru al unui cuplu, fie ca nu, danseaza, canta, se simte bine fiindca se spunea ca tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au vazut macar o persoana de sex opus nu-si vor mai gasi pereche tot restul anului.

Femeile obisnuiau sa atinga un barbat din alt sat in ziua de Dragobete ca sa fie dragastoase tot anul si mai aveau grija sa dea mancare buna orataniilor din curte, pasarilor cerului, nici o vietate nefiind sacrificata la Dragobete. De multe ori, flacaii petreceau din plin de Dragobete si prin satele vecine, ca sa le mearga bine peste vara.

Pentru toti, sarbatoarea dragostei era socotita una de bun augur pentru treburile marunte, nu si pentru cele mari. Deoarece se credea ca Dragobetele ii va ajuta pe gospodari sa aiba un an mai imbelsugat decat ceilalti, in ziua de Dragobete oamenii nu munceau ca in zilele cu sarbatori religioase, doar isi faceau curatenie prin case. Cele care lucrau erau fetele indraznete care chiar isi doreau sa fie "pedepsite" de Dragobete. Chiar daca mai "pedepsea" femeile, se considera ca Dragobetele ocrotea si purta noroc indragostitilor, tinerilor in general, putand fi socotit un veritabil Cupidon romanesc. 
 
Preluare de pe www.traditii.ro

miercuri, 23 februarie 2011

Vreme pentru poezie

Mica fiind, nu mi-au placut prea mult poeziile...dar iarna asta, poate "indrumata" de vremea de afara, sau poate de starea mea, am mai rasfoit niste carti din biblioteca in cautarea unor versuri...Azi mi-au revenit in minte primele versuri din "Iarna pe ulita"- George Cosbuc...si care nu mi-o aduceam aminte asa de lunga...dar se potriveste si cu fulgii de afara...si cu zilele astea luuungi...si tot din categoria poeziile copilariei..."Iarna" de Vasile Alecsandri.
Asa ca vi le  reamintesc si voua, daca aveti dispozitie de poezie...


"Iarna pe ulita"

de George Cosbuc

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt copii. Cu multe sănii,
De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.

Gură fac ca roata morii;
Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.

Cei mai mari acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierate puşi;
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi plâng grămadă
Pe la uşi.

Colo-n colţ acum răsare
Un copil, al nu ştiu cui,
Largi de-un cot sunt paşii lui,
Iar el mic, căci pe cărare
Parcă nu-i.

Haina-i măturând pământul
Şi-o târăşte-abia, abia:
Cinci ca el încap în ea,
Să mai bată, soro, vântul
Dac-o vrea!

El e sol precum se vede,
Mă-sa l-a trimis în sat,
Vezi de-aceea-i încruntat,
Şi s-avântă, şi se crede
Că-i bărbat;

Cade-n brânci şi se ridică
Dând pe ceafă puţintel
Toată lâna unui miel:
O căciulă mai voinică
Decât el.

Şi tot vine, tot înoată,
Dar deodată cu ochi vii,
Stă pe loc să mi te ţii!
Colo, zgomotoasa gloată,
De copii!

El degrabă-n jur chiteşte
Vrun ocol, căci e pierdut,
Dar copiii l-au văzut!
Toată ceata năvăleşte
Pe-ntrecut.

Uite-i, mă, căciula, frate,
Mare cât o zi de post
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dânsa şapte sate
Adăpost!

Unii-l iau grăbit la vale,
Alţii-n glumă parte-i ţin
Uite-i, fără pic de vin
S-au jurat să-mbete-n cale
Pe creştin!

Vine-o babă-ncet pe stradă
În cojocul rupt al ei
Şi încins cu sfori de tei.
Stă pe loc acum să vadă
Şi ea ce-i.

S-oţărăşte rău bătrâna
Pentru micul Barba-cot.
Aţi înnebunit de tot
Puiul mamii, dă-mi tu mâna
Să te scot!

Cică vrei să stingi cu paie
Focul când e-n clăi cu fân,
Şi-apoi zici că eşti român!
Biata bab-a-ntrat în laie
La stăpân.

Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară
Şi-o petrec cu chiu cu vai,
Şi se ţin de dânsa scai,
Plină-i strâmta ulicioară
De alai.

Nu e chip să-i faci cu buna
Să-şi păzească drumul lor!
Râd şi sar într-un picior,
Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna
Mai cu zor.

Baba şi-a uitat învăţul:
Bate,-njură, dă din mâini:
Dracilor, sânteţi păgâni?
Maica mea! Să stai cu băţul
Ca la câini!

Şi cu băţul se-nvârteşte
Ca să-şi facă-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Şi mulţimea năvăleşte
Iarăşi stol.

Astfel tabăra se duce
Lălăind în chip avan:
Baba-n mijloc, căpitan,
Scuipă-n sân şi face cruce
De Satan.

Ba se răscolesc şi câinii
De prin curţi, şi sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc miraţi bătrânii
Din bordei.

Ce-i pe drum atâta gură?
Nu-i nimic. Copii ştrengari.
Ei, auzi! Vedea-i-aş mari,
Parcă trece-adunătură
De tătari!

1896
Fire de tort

“Iarna”

de Vasile Alecsandri


Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada;
Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi,
Raspandind flori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!
Cu o zale argintie se imbraca mandra tara;
Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete printre anii trecatori.

Tot e alb pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare,
Ca fantasme albe plopii insirati se perd in zare,
Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum,
Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum.

Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soare
Straluceste si dismiarda oceanul de ninsoare.
Intr-o sanie usoara care trece peste vai …
In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai.

1868
Pasteluri

joi, 17 februarie 2011

De prin casa adunate


Desi nu am facut multe lucruri in ultima vreme, parca timpul trece atat de repede incat parca am impresia ca cineva imi fura din orele zilei...si de asta nu imi ajung....sau poate ar trebui sa mai lucrez eu la gestiunea timpului, la organizarea treburilor mai bine....la renuntarea unor hoti de timp ca de ex calculatorul..tv-ul...voi cum reusiti sa faceti tot ce  va propuneti? ca eu se pare ca nu pot!daca aveti vreo "reteta" magica pliz pliz spuneti-o si mie! Traiesc cu senzatia ca nu finalizez nimic...sau daca o fac , parca este o treaba facuta superficial ...si cand ma gandesc ca inca nu merg la job, imi pun serios problema sa imi impun un program riguros de acum...ca sa atenuez socul. Pe de alta parte, asa cum imi sade bine ca roman, imi zic "dar lasa sa mai ma bucur de lejeritate, ca dupaaaa ...".
Si dupa cum spuneam nu am facut lucruri sau progrese spectaculoase in ultima perioada, dar totusi notam aici micile iesiri si intalniri cu cei dragi:
- sambata am fost iar la teatru de papusi la MTR, la spectacolul "Fata babei si fata mosului" si fiind a doua experienta de acest gen , m-am convins ca Mariucai ii place, este incantata si isi manifesta entuziasmul cu diverse sunete, tipete, aplauze...cum stie ea, asa ca vom incerc sa mergem la cat mai multe spectacole de acest gen. Si mai ales ca si Andreuta isi manifesta  bucuria la aparitia catelului, pomului...etc , este mare veselie in grup!
- duminica , am impachetat-o pe Mariuca, am plasat-o lui tati, si via la bunici! din relatarile lui tati, acolo s-au jucat cu tataitzu, cu unchiuletu...s-au alergat si s-au bijunit ( nu cautati in dex ca nu exista termenul :P....este termen invetat de tati atunci cand se joaca, dragaleste, etc cu fetita lui)..deci s-a bifat distractia si pe ziua de duminica...
- luni dimineata , ne-am gatit, am strans juma de haine, jucarii si frigider, ne-am suit in masina lui Nasu' si am petrecut toata ziua la nasi! daaa...am stat cu Clara, nasica noastra de 4luni si mami ei. Din pacate in ultima vreme nu ne-am vazut prea des cu ei , asa cum ne-am fi dorit, si am hotarat ca de acum inainte sa ne intalnim cat de mult putem, desi si distanta si timpul este o problema pentru ambele familii, dar vrem ca Mariuca sa petreca mai mult cu nasii ei de botez, sa ii simta aproape, sa ii stie  ca figuri constante in viata ei, nu sa isi primeasca cadoul de Craciun  si Paste si gata!astia au fost nasii!Asa ca luni am fost la ei, eu si Mariuca, si tati a venit seara de la job si ne-a adus acasa. Ne-am jucat pe acolo, am iesit la leaganele lor, am desenat, am papat....si chiar am dormit! daaa...eu eram convinsa ca Mariuca nu doarme in deplasare, dar saracuta cred ca era atat de franta, incat a picat efectiv pe fotoliu si a tras un pui de somnic alaturi de nasica ei...dovada este in pozele  de mai jos.
- si de marti...avem acelas program...ne trezim, papam, ne uitam la desene, iesim in parc, ne vedem cu Sebi si Alexandra, ne bagam in baltoace, noroi, cernem pietricelele, incercam mancaruri noi: ciorbita de sfecla rosie...bun-bun, ne jucam prin casa cu bebeii, cu sosetele, cu dopuri, cu farfurii si castronele, cu ce prindem:D, aaa si am mai facut o vizita: la Andreuta! Mariucai ii place mult in vizite la alti copii! dar si sa ii primeasca in vizita ii face mare placere! Dar pentru ca pe Andreea o stie de la 2luni....se leaga imediat jocul intre ele sau una pe langa alta! si acum au considerat ca trebuie sa testeze alt joc: rezistenta patutului Andreei:D norocul nostru ca a tinut greutatii si sariturilor celor doua matze, ca altfel nu era prevazut in buget "patut nou":P aaa, si Mariuca a zis Adeea pentru prima data atunci cand am anuntat-o ca mergem in vizita la ea!
Cam atat, de povestit nu mai am, timp nici atat, asa ca va las cu cateva poze si va urez o zi frumoasa!

miercuri, 16 februarie 2011

KA BEA

Pentru ca prima leapsa de la Roxana, nu am onorat-o din lipsa de timp....si mai tarziu ca nu mai  imi gaseam cuvintele  , m-am hotarat sa dau curs acestei invitatii, primita de la trei mamici simpatice, in  care sa vorbesc despre ce mirosuri as vrea sa imi gadile nasucul si ce arome sa imi rasfete pielicica. Si asta, pentru ca se pun la bataie si niste premii colorate si parfumate, facute si oferite de o mamica, Beatrice. Desi nu am cunoscut-o pana acum, o felicit ca are pasiuni inmiresmate si ca a ales sa imparteasca si cu altii creatiile ei.

Asadar, nasul si pielea mea nu sunt prea pretentioase, atata timp cat detecteaza senzatia de curatenie si prospetime...dar intr-adevar se simt rasfate atunci cand simt mirosuri dulcegi...fine...care iti lasa si amintirea vreunei flori : lacramioare, liliac , orhidee..sunt multe care imi plac. Dar cel mai mult cred ca mi-ar placea acel miros care sa ma  transpuna intr-o dimineata cu soare, aer tare si racoros, in care se razbata mirosul florilor udate si a ierbii proaspat tunsa! Si de-abia dupa ce ma  bucur si ma dezmierd in toate astea, mi-ar placea sa simt si miros de lapte...cu putina vanilie, cu un praf de scortisoara...dar nici o combinatie de ciocolata si caramel nu as refuza, eventual si un croissant scos dintr-un cuptor!Si apoi ca sa imi revin din aceasa ameteala si festin de arome, as vrea sa imi bag nasul si intr-o cana cu o bautura ce aduce a cafea, asa imi place mie: cafea slaba, dar dulce, cu muuuult lapte si spuma de lapte, si neaparat intro cana zdravana, nu vreo cescuta de-a lui Alice:P
Acum ca mi-am revenit din visare , daca vor, le invit pe Roxana, Alexandra, Magda, si Iza  sa se afunde in senzatii si mirosuri. Enjoy!:)

Later edit:
Desi stiu ca acest concurs este o forma de publicitate si in  conditiile in care eu personal nu am incercat produsele lui Beatrice, o sustin totusi pentru ca , cred ca este de apreciat efortul ei de a produce sapunuri si alte produse, acasa, si din ingrediente cat mai naturale. Si nici ideea de a-si promova blogul-magazin trebuie sa recunoastem ca nu e rea:P

sâmbătă, 12 februarie 2011

"Homeschooling" si "Unschooling"

De conceptul de homeschooling-educatie la domiciliu, am auzit si am mai citit despre el , cu interes dar si cu regret ca nu am convingerea ca am putea aplica asta in cazul Mariucai. Nu mi-a placut ce se intampla la scoala , atunci cand eu trebuia sa o urmez, nu imi place ce aud  acum despre invatamantul in Romania si sunt convinsa ca o sa ma ingrozeasca atunci cand Mariuca va fi nevoita sa inceapa cu clasa intai!
Am fost premianta in primele clase, eram apreciata de majoritatea profesorilor si mandria parintilor. Aveam note mari la  toate materiile, doar la sport trebuia sa dau probele de doua, trei sau mai multe ori pana reuseam sa obtin nota care sa nu imi "strice" media generala.  Asta pentru ca profu' de sport nu vroia renunte la exigenta pentru care era cunoscut, dar trebuia cumva sa cedeze si interventiilor dirigintei de a fi mai ingaduitor cu lipsa performantelor mele sportive si ca toata lumea sa fie multumita...eu eram nevoita sa (incerc) sar capra de n ori , pana reuseam o data, sau sa nimeresc mingea la cos..sau mai stiu ce alte probe care ma oboseau si complexau. In fine, concluzia este ca eram genul de copil care invata ca asa stia ca trebuie sa faca: sa invete/toceasca lectiile la toate materiile si  toata lumea era multumita. Dar cu toate astea simt ca nu am invatat si retinut nici 0.1%la suta din toata toceala! Desi simteam si atunci ca fac totul superficial, si parca simulez ca sunt o "eleva buna" dar  m-am complacut in situatia respectiva pe de o parte....pe de alta parte, asta se vroia de la mine, deci asta dadeam! Doamne cati termeni , definitii mi-aduc aminte ca turuiam la ore si din care nu intelegeam nimic! Si cam asa am dus-o si in liceu si  facultate - cele mai horror amintiri:P Foarte putini profesori care sa ii simt ca sunt pasionati de ceea ce fac si intr-adevar interesati ca eu sa raman cu ceva de pe urma lor! Desi mi-a placut de mica sa citesc, nu prea am fost tentata si incurajata sa incep studiu pe cont propriu pentru a intelege mai bine lucrurile care mi se predau, sau sa citesc mai mult despre ceva ce ma interesa. Plus ca nici nu stiu cand as fi avut timp, pentru ca "diriga" considera ca tema pentru acasa de pe o zi pe alta, trebuia neaparat sa fie toate exercitiile de algebra de la pag 100 pan'la pag 120!Acum intelegeti de ce era horror pt mine?!Aaaa..plus ca era la ordinea zilei "esti prost!la loc! 3!" Deci cum sa raman eu cu amintiri placute despre sistemul de invatamant pe care l-am frecventat?! Simt ca de pe urma lui am ramas cu complexe si foarte putina informatie care sa imi fie de real folos in viata personala, de familie, sociala si profesionala. Scoala, locul unde petreceam o gramada de ore pe zi si trebuia sa invat despre viata, despre toate aspectele ei, nu m-a pregatit de fapt pentru nimic din ceea ce urma sa fie!Si nu cred ca eram eu asa de "defecta" de nu s-a lipit nimic de mine, in ciuda eforturilor lor! In fiecare pas al vietii mele, l-am facut parca bazandu-ma pe intuitie sau invatand atunci pe loc despre ce e vorba!
Si gandindu-ma la toate astea, cum as putea eu sa imi doresc asa ceva pentru Mariuca?
Ca din cate stiu..aud...citesc...multe nu s-au schimbat, si f putine lucruri poate s-au imbunatatit, altele poate sunt si mai rele...si peste toate astea , se adauga si alte fenomene daunatoare pentru un copil : violenta, droguri, varsta frageda la care unii vorbesc despre sex...si nu numai, alte influente negative, etc...
DAR CE ALTERNATIVE SUNT?!
Asa ca incep sa citesc cu interes din ce in ce mai mare despre homeschooling....si mai nou despre UNCHOOLING, si recunosc ca pana acum sunt fascinata si aprob total:)
Stiu ca la noi in tara se cunosc foarte putine lucruri despre asta, si cred ca si este privit totul cu oarecare retincenta; ori din cauza ca nu sunt considerate abordari corecte si dauneaza individului, ori din lipsa convingerii ca se poate  face asa ceva in Romania. Eu ma incadrez a doua categorie. Dar am de gand se studiez mai mult despre fiecare.
Pana aflu si eu mai multe despre HOMESCHOOLING va atasez un articol primit de la http://www.alianta-familiilor.ro, si despre UNSCHOOLING, am gasit in seara asta aici multe lucruri  care m-au lamurit si mi-au starnit si mai mult interesul. Din ce am inteles eu pana acum, unschooling reprezinta invatarea libera, neconditionata, atunci cand vrei, unde vrei, cum  si de la cine vrei, prin ce metode crezi ca ti se potrivesc,  despre ce te intereseaza, motiveaza si iti este de folos.

Mai jos, daca aveti rabdare (dar cred ca merita citit cand aveti timp) articolul despre homeschooling.
Nu am putut sa fac trimitere la site, ca nu l-am gasit acolo...eu l-am primit pe email.

EDUCATIA ACASA (HOMESCHOOLING) IN ROMANIA: DA SAU NU?
Interventia pe care AFR a facut-o acum o saptamina la CEDO in sprijinul drepturilor parentale, in special acela de a-si educa copiii acasa, a atras atentie. Atit in Romania cit si in media crestina internationala http://www.lifesitenews.com/news/pro-family-group-puts-pressure-on-european-court-over-notorious-homeschooli/ Ca atare gasim potrivit sa discutam astazi despre homeschooling (adica aducatia la domiciliu) in Romania.  
AFR sprijina dreptul parintilor de a-si educa copiii acasa. Acest drept face parte, afirmam noi, din manunchiul de drepturi fundamentale pe care parintii trebuie sa il aibe in relatia cu copiii lor. Notiunea de homeschooling, insa, este destul de noua la romani si ca atare mai putin inteleasa. In Romania deja exista o miscare in favoarea educatiei la domiciliu. La nivel european, insa, situatia e mai complexa si oscileaza intre doua extreme. In Marea Britanie, unde mai mult de 100.000 de copii sunt educati acasa, se poate vorbi despre un drept autentic al parintilor de a-si educa copiii acasa. Pe de alta parte, anul trecut Suedia a adoptat cele mai draconice legi din Europa impotriva educatiei la domiciliu, interzicind-o in toate circumstantele cu exceptia celor „extraordinare.” Iar in Germania unii parinti care au incercat sa-si educe copiii acasa au fost arestati. De fapt, anul trecut, Statele Unite au acordat azil politic unei astfel de familii. 
In afara Europei, SUA si Canada sunt tarile cu cei mai multi copii educati acasa. Recent au fost emise statistici in SUA dupa care la ora actuala peste 2 milioane de scolari americani, sau 4% din toti elevii de varsta scolara, sunt educati acasa. In Canada numarul este cu mult mai modest, in jur de 70.00, dar in crestere. Acum 30 de ani doar 20.000 de copii americani erau educati acasa. http://www.christianpost.com/article/20110106/homeschooling-community-grows-beyond-2-million/  
Cui se datoreaza cresterea aceasta vertiginoasa a numarului copiilor americani educati acasa? Motivele sunt multiple si pragmatice. Multe din scolile publice americane sunt infesatate de droguri, imoralitate, relatii sexuale ilicite, propaganda homosexuala, pornografie, pedofili, invatatori homosexuali, violenta, bullying, sau presiunea de grup (peer pressure) care rezulta in comportamente vicioase, etc. Parintii preocupati de educarea morala a copiilor lor, in special cei crestini, isi educa copiii acasa intr-un mediu alternativ, moral, departe de droguri si imoralitate. Care sunt rezultatele? Extraordinare. Fara exceptie toate studiile facute pe acest subiect indica ca scolarii educati acasa sunt mai bine pregatiti si dotati academic decit cei educati in scolile publice. Un exemplu remarcabil sunt copiii educati acasa in Canada. Ani la rind echipele de dezbateri (debate teams) britanice, formate la Oxford, au detinut titlul mondial la dezbateri. In ultimii ani, insa, an dupa an titlul mondial a fost cucerit de elevi canadieni educati acasa. Iar in SUA s-a format o universitate speciala pentru copiii educati acasa, prestigiosul Patrick Henry College din Virginia. Absolventii acestei universitati sunt mult cautati ca stagiari sau angajati (staffers) in cercurile parlamentare conservatoare din Washington. 
Va prezentam 3 comentarii pe marginea subiectului de astazi. Primul e din partea AFR si a fost pregatit de catre d-l Bogdan Mateciuc, Director Executiv AFR. Celelalte doua constituie o dezbatere pe aceasi tema publicata de HotNews pe 13 septembrie 2009 si care a avut loc intre doi protagonisti, d-l Stefan Vlaston, argumentind impotriva educatiei la domiciliu, si d-l Mircea Platon, argumentind pentru. Din motive de spatiu redam doar citeva paragrafe din argumentele fiecarui expert, iar aici puteti citi ambele articole in intregime. http://think.hotnews.ro/mai-are-valoare-scoala-romaneasca-scoala-de-stat-vs-homeschooling.html 

Educaţia la domiciliu (homeschooling)
Un material realizat de Alianţa Familiilor din România (Bogdan Mateciuc
În România, legea prevede ca obligatoriu şi gratuit învăţământul de 11 clase (patru ani de învăţământ primar, cinci ani de gimnaziu şi doi ani de liceu). Ca şi alte domenii, cum ar fi cel al sănătăţii, Statul social porneşte de la dorinţa de a-i ajuta pe cetăţeni, de a veni în întâmpinarea lor punându-le la dispoziţie servicii şi facilităţi care, undeva pe parcurs, au devenit obligatorii. Educaţia, ca şi asigurările sociale (pensie şi sănătate), nu le mai sunt oferite acelor cetăţeni care, în lipsă de alternativă, ar dori să apeleze la serviciile Statului, ci le sunt impuse pe considerentul că Statul administrează şi prestează cel mai bine aceste servicii. 
În realitate însă, atât în domeniul educaţional, cât şi în cel medical, se pot vedea marile probleme cu care se confruntă sistemul gestionat de Stat şi servit cu titlu obligatoriu cetăţenilor. Pe de-o parte, serviciile de sănătate sunt ineficiente, de o calitate îndoielnică, corodate de corupţie şi spagă. Prin sistemul asigurărilor obligatorii de sănătate, cetăţenii sunt forţaţi să cumpere aceste servicii proaste, deşi astăzi există disponibile servicii private de sănătate. Pe de altă parte, sistemul de învăţământ, moştenitor în mare măsură al sistemului comunist în care se punea accent pe cantitate, nu pe calitate, a devenit după lovitura de stat din 1989 tot mai rupt de realităţile socio-economice ale ţării şi ale mapamondului. Învăţământul românesc actual produce, în cel mai bun caz, olimpici ale căror merite de pe băncile şcolii nu influenţează în nici un fel performanţele economice ale companiilor româneşti după absolvire. Statele cele mai dezvoltate ale lumii nu au sisteme de învăţământ cu atât de mulţi elevi olimpici, dar au specialişti capabili să susţină cu cunoştinţele lor economia naţională – privată sau de stat. Învăţământul românesc nu este în măsură să producă specialiştii şi profesioniştii care să asigure dezvoltarea economică a ţării. Volumul de informaţii predate în şcoală este foarte mare şi reprezintă o povară pentru copii. Directorii şcolilor, în înţelegere cu unele edituri şcolare, le impun învăţătorilor şi profesorilor să folosească anumite manuale. Acei elevi sau studenţi care, ajutaţi din alte direcţii – eventual de familie – reuşesc să asimileze cu discernământ acele informaţii şi cunoştinţe utile din uriaşul bagaj informaţional de tip balast promovat de învăţământul de stat, părăsesc ţara îndreptându-se spre alte orizonturi unde consideră ei că au şanse mai mari să aplice acele cunoştinţe învăţare. Noua Lege a învăţământului promovată în anul 2010 nu a adus o reformă substanţială în domeniu, ci a implementat doar unele schimbări de suprafaţă. 
Expresia „educaţia la domiciliu” a apărut pentru prima dată în Dreptul român în anul 2003, în Legea Învăţământului, dar se referă la educarea acasă a copiilor care se nu se pot deplasa. În alte state însă, expresia defineşte acea educaţie pe care părinţii o asigură copiilor lor acasă, prin ei înşişi sau prin terţi. Conceptul a apărut în secolul XIX în Statele Unite, unde astăzi reprezintă o formă legală de educare a copiilor. Aproximativ două milioane de copii sunt educaţi acasă în SUA. În Europa, sistemul este legal în Austria, Franţa, Irlanda, Slovenia şi Marea Britanie. 
Atitudinea statelor faţă de educaţia la domiciliu variază. Statele cu o atitudine mai liberală le recunosc părinţilor dreptul de a dispune de educaţia copiilor şi de a alege forma considerată de ei potrivită. În cazul educaţiei la domiciliu, manualele şcolare greoaie sunt înlocuite cu lecţii practice şi vizite pe teren (la muzee). La final, după un număr de ani în care au fost educaţi acasă, copiii merg şi susţin aceleaşi examene la instituţiile superioare de învăţământ, ca şi elevii proveniţi din şcolile de state. Filosofia este una practică: contează ce cunoştinţe ai, nu de unde le ai. 
Acest sistem are nişte avantaje certe. Ca părinte, cunoşti cel mai bine înclinaţiile copilului şi ritmul în care învaţă el. Predarea faţă în faţă permite intrarea în profunzime, acolo unde este nevoie. În acelaşi timp, având în vedere manifestările periculoase din ultima vreme din şcolile româneşti, educarea acasă a copiilor pare o alternativă mult mai sigură.
Statele cu o atitudine mai „socială” nu doar că nu le recunosc părinţilor dreptul de a-şi educa la domiciliu copiii, dar au şi o legislaţie în baza căreia părinţii sunt traşi la răspundere pentru această „infracţiune”. Menţionăm aici doar exemplul Suediei[1] şi al Germaniei[2]. Desigur, autorităţile din aceste state au propria explicaţie atunci când interzic educaţia la domiciliu, explicaţie care este rezonabilă într-o măsură limitată. Ele pretind că, interzicând educarea copiilor la domiciliu, în cadrul familiei, previn astfel formarea unor persoane inadaptate social sau cu comportamente antisociale, care ulterior pot crea probleme societăţii şi Statului prin atitudinile extremiste sau segregaţioniste pe care le-au dobândit în cadrul educaţii la domiciliu. Acest raţionament nu este neapărat corect pentru că nici sistemul educaţional de stat nu este în măsură să asigure integrarea socială a elevilor ca cetăţeni ai ţării. 
Pentru acei părinţi ce doresc să-şi educa copiii la domiciliu, poziţia Statului de a-i obliga să-şi trimită copiii la şcoala de stat este un abuz. Statul îşi arogă dreptul de a le educa copiii nu după valorile pe care le împărtăşesc părinţii, ci după setul de valori creat de Stat, valori care nu întârzie să vină în conflict cu valorile din familie, odată ce copilul începe să se mişte între educaţia şi valorile de acasă şi educaţia şi valorile de la şcoală. Pentru a fi mai specifici asupra acestui conflict, menţionăm doar Educaţia pentru sănătate (unde copiii află despre perversiunile sexuale), Biologia (unde copiilor li se spune că omul a evoluat din maimuţă) şi Educaţia civică (unde copiii învaţă despre o morală şi o etică artificiale şi discutabile, care nu izvorăsc din morala creştină, ci din spiritul trecător al epocii). 
În România, conceptul de educaţie la domiciliu rămâne cvasi-necunoscut. Există o asociaţie care are ca obiect de activitate promovarea educaţiei la domiciliu, însă progresele realizate sunt foarte reduse. Singura iniţiativă legislativă în acest domeniu, rămasă fără rezultate, a aparţinut deputatei Carmen Axenie (PD-L) în cursul anului 2010. Potrivit declaraţiilor ei, „homeschooling-ul este formula care lipseşte din lege... Este necesară legiferarea pentru a avea o reformă reală. Trebuie stimulat pluralismul educaţional prin susţinerea învăţământului particular, confesional, a alternativelor educaţi­ona­le.” Doamna Axenie a luat decizia de a promova acest concept după ce a aflat că o familie creştină dintr-un sat refuză să-şi mai trimită copilului la şcoală cu autobuzul pentru că în staţia de autobuz sunt expuse reviste pornografice. 
În afară de motivaţia religioasă, unii părinţi ar opta să-şi educe acasă copiii din cauza calităţii proastă a învăţământului de stat şi din dorinţa de a-şi feri copiii de influenţa unei educaţii puternic ideologizate şi de mediul violent prezent în multe şcoli publice.
În încheiere, vă prezentăm câteva date din Statele Unite, ţara de origine a educaţiei la domiciliu.
O cercetare realizată în 2009 a arătat că acei copii educaţi acasă au obţinut scoruri cu 34%-39% mai mari decât elevii din şcolile publice la testele de cunoştinţe. Ei frecventează bibliotecile mai des, au mai multe activităţi de socializare, folosesc computerul mai mult, se uită la TV mai rar, 71% merg la universitate, faţă de 69% dintre absolvenţii din şcolile publice, performanţele sunt mai puţin influenţate de venitul părinţilor şi de educaţia acestora, iar rezultatele la teste sunt la fel de bune în statele cu control ridicat din partea autorităţilor ca şi în cele cu cerinţe minime. Nu în ultimul rând, costul educaţiei la domiciliu este de zece ori mai mic pentru un elev decât într-o şcoală publică (550 de dolari pe an, faţă de peste 5.300 de dolari).



joi, 10 februarie 2011

Facebook. Separarea tricourilor in stat

"To feisbuc or not to feisbuc"

Unii isi fac planuri serioase, altii au probleme grave la care cauta solutii...eu am dilema cu aceasta hiper mega "retea de socializare" :D 
Nu imi place! Am o gramada de motive stupide pe care le-as putea enumera. Insa zilele astea ...nu stiu de unde..a inceput sa imi incolteasca ideea de a imi face si eu cont...buuuun. Si totusi sa imi fac?! Adica nu imi ajunge ca zilnic pierd vremea deschizind mess, mail, poze, blogu meu..alte bloguri, alte site-uri...chiar imi trebuie?nu pierd destul timp la calculator?! Si uite asa la si 10min eram pro, la si 15 eram contra...aaaa!am uitat sa va zic ca anu trecut chiar mi-am facut cont pe facebook...si in 3 minute era si dezactivat:D fara nicio exagerare, numai cand am vazut numele meu acolo, am dat stergere, resetare...ce trebuia numai sa sterg orice urma. Numai ca azi fara sa mai reiau analiza am purces la crearea contului...care de fapt a fost o reactivare....si inca nu l-am inchis, desi inca ma gandesc la asta:D Am impresia ca este asemanator cu cardul: te-ai inteles bine si frumos o viata intreaga cu salteaua/sifonierul/sertarul (dupa caz) asupra gestionarii salariului, si apoi te trezesti ca vine tipa de la RH sa iti zica ca e musai sa iti deschizi un cont la  banca ca ea nu iti trimite banii la saltea! Si vrei nu vrei, numele , cnp-ul banii tai  sunt conectate la  sistem ! voila!asta era si ideea!adio amenzi si impozite neplatite!fa cunostinta cu "dnul Sechestru pe cont"!Pe principiu..."poti sa fugi, dar tot nu scapi" mai pe romaneste..:D In fine...poate nu  chiar atat de rau...dar zau ca ideea asta de a ti-i prezenta pe toti gramada, fiecare cu familie, prieteni, gradinita, catel, purcel, casa si alte cele, mi se pare f obositoare!Si e suficient sa inviti pe unul, ca parca  mai sunt altii dupa colt care iti striga "pick me!pick me!". Nu m-am dumirit asupra tuturor setarilor...le-am cautat pe alea de "privacy" si in rest inca ramane de cercetat....asta daca nu dispare pana maine:D
Adevarat ca FB vine si cu partea lui de avantaje, insa pana ma conving ca am nevoie de avantajele astea , dilema ramane valabila. Aaa...si cred ca un mare dezavantaj va fi sa dau de muuulti fosti colegi, prieteni  si sa ii invidiezi pentru curajul ca au plecat din tara:P

"Separarea tricourilor in stat"

Din timpul sarcinii, nevoita de anumite dimensiuni (nu zic care...)am dat atac la tricourile lui V. Si de atunci nu m-am mai oprit. La atacul tricourilor ma refeream, nu la dimensiuni:P...Dar cred ca va trebui sa restabilim care, ce si cui ii apartine, pentru ca azi am avut urmatorul episod:
Vine tati fericit si obosit de la munca, si inainte de a se juca cu fetele lui, se gandeste sa se faca comod. Se leapada de tinuta office si adopta stilul "de casa" , reprezentat de un tricou albastru si pantaloni gri.  Si vorba cantecului "haideti toti la joc!": mami, tati si Mariuca! Cand Mariuca in fata noastra incepe sa gesticuleze agitat si sa vocifereze intruna . Initial noi ne-am amuzat ..ca dehh..era comica saracuta in incercarile ei, dar am vazut ca ea dadea insistent din manute, incepuse sa se enerveze, dadea din gurita  frustrata parca ca nu intelegem ce vrea...din amuzament am trecut si noi la o atitudine mai serioasa, necajiti ca nu ne dam seama ca vrea sa ne transmita si ca o vedeam cum sufera ca nu o intelegem. Intre timp Mariuca incepuse sa arate cu degetelul cand spre V., cand spre ea, cand spre mine...noi deja ingrijorati ca nu mai intelegeam nimic...nici sa se joace nu vroia, nici in brate nu ii convenea si lacramioarele deja ii curgeau pe obrajori..Pana cand, nici eu nu stiu de unde si cum....i-am zis lui V. sa isi dea jos tricoul albastru!da..i-am cerut sa se dezbrace de tricou...si desi nu intelegea logica dar nici nu isi batea capul, copilul plangand in continuare langa noi, si-a dat jos tricoul si eu mi l-am pus rapid peste hainele mele! well....si se facu liniste!Mariuca s-a oprit din plans, s-a calmat si a dat semne ca vrea sa inceapa joaca!Acum nu ne reveneam noi: adica tricoul era de vina?!asta era problema mare? ...si da! asta era problema se pare tricoul albastru care intial era al lui V, in ultima vrema l-am purtat mai mult eu in casa, deci Mariuca a asociat tricoul albastru cu mami....in gandirea lui Mariuca mami este extensia ei- tot ce ii apartine lui mami, ii apartine ei; ce este a lu' Mariuca ramane la/pe Mariuca, la fel si in cazul lu'mami se pare :) Nu as fi crezut ca este marcata atat de mult de lucrurile noastre, de lucrurile din casa..cat de mult o afecteaza schimbarea unor situatii pe care noi nici nu le bagam in seama! Desi scena asta este aparent comica, pe mine ma pune pe ganduri - se vorbeste de sensibilitatea copiilor si multi se refera mai mult la cea fizica, dar cred ca cea psihica , legata de siguranta, stabilitate, felul cum percep ei imediata apropiere este poate mai importanta. Orice schimbare a ordinii stiute de ei ii poate afecta...La noi a fost simplu - am pasat tricoul de la unu'la altu si a fost fericita din nou:D...dar in alte familii "ordinea" poate consta in altceva si schimbarea ei poate afecta in alte moduri...