sâmbătă, 7 mai 2011

Viata de dupa job!

Dupa cum unii stiu, am reinceput activitatea! Daaaa, momentul mult dezagreat a venit, s-a marcat, si continua:)

Ce pot povesti acum, din noua randuire a zilelor noastre sau ce s-a mai intamplat....este ca:
- desi am avut oarecum norocul sa incep munca intr-o vineri, mai precis in Vinerea Mare, si s-au alternat cateva zile libere cu cateva zile de munca, si astfel nu am resimtit nici eu nici Mariuca un mare soc din prima, tot a fost ciudat  sa ma trezesc la 6.15, sa ies din casa la ore nestiute de mine pana acum, si sa fiu nevoita sa stau departe de casa si Mariuca 9ore! 
- mi-a fost greu si am avut lacrimi de tristete in ochi si in gat dimineata...la plecare, cand imi lasam puisorul dormind frumos si linistit in pat, dar eu nu puteam sa o privesc(nu vroiam sa deschid usa din cauza zgomotului) sau sa o pup inainte de a pleca, de teama sa nu o trezesc 
- dar am avut si lacrimi de bucurie ca, dupa 9-10ore in "lume", vin in cuibusorul nostru si o fatzuca frumoasa, senina si sincera, radea, se bucura , mi se arunca in brate si ma pupa , si imi zicea  incantata si parca usurata "maaamiii" si doua manute ma mangaiau pe fata!
- m-am linistit cand am vazut ca relatia Mariucai cu bunica se imbunatateste, si cu mici reprize de plans din partea matzei, care sunt de inteles, vad ca se impaca bine, si isi creaza o rutina...respectand programul ei de pana acum
- ce e putin diferit , somnul de amiaza al Mariucai...sunt unele zile, cand, desi e franta de oboseala, refuza sa adoarma; variaza mult orele de somn de amiaza si in zilele cand reuseste sa doarme....vom vedea cum se va regla la capitolul asta. La mancare stam binisor.
- ca schimbari de comportament , datorita lipsei mele indelungate pe parcursul zilei, nu ar fi mai unele prea mari....cel putin la suprafata: dimineata la trezire Mariuca mai bazaie un pic , ca se trezeste fara mami, dar aici intervine tati si o linisteste, la intrarea din parc in casa mai riposteaza uneori...dar se mai intampla si inainte.....dar ce am observat major : plange mai mult dupa tati! inainte, in aceleasi situatii, cu ambii de fata, Mariucai nu plangea mult dupa tati si nu vroia mult la el in brate...eu eram cea vizata; acuuuum....desi sunt prezenta, vrea mai mult la tati si plange mai mult la plecare lui uneori. O sa mai urmaresc asta....nu as sti cum sa interpretez asta acum, insa monitorizam situatia;
- ca multi alti parinti care muncesc, lipsesc de acasa 9-10ore zilniz, 5 zile/saptamana si mi se pare enorm! dar stiu ca momentan nu am de ales...si ma alin cu gandul ca Mariuca sta cu o bunica grijulie si iubitoare....insa, cand ajung seara acasa si o mai aud pe Mariuca zicand cuvinte noi, unele care nu stiu la ce se refera..pentru ca nu stiu ce asocieri face...sau face sau se joaca intr-un mod nou...regret enorm ca nu pot fi prezenta la schimbarile si evolutiile astea...si ma oftic ca imi ia mult timp sa inteleg ce inseamna....cand zice "barada" si eu nu stiu cea vrea!
- imi lipseste timpul petrecut in parc...jucandu-ma cu Mariuca..sau palavragitul cu alte mamici in timp ce ne urmarim din priviri copilasii;
- ratez intalniri, aniversari si altele din cauza ca mai muncesc si in weekend....cum a fost ziua Andreei, prietena Mariucai....la care regret foarte mut ca nu am putut merge...la cat de draga imi este, si ca o stiu cum a crescut odata cu Mariuca mea....tare mult mi-ar fi placut sa o pupicesc la petrecerea ei de 2 anisori!dar am trimis urarile si dragostea noastra odata cu copilul, sotul, si pe drum s-a alaturat si un unchi....deci tot 3 au ajuns la party:D
- pentru ca lucrez intr-un loc unde se perinda multi oameni, multe familii....imi fug ochii dupa toti copii care ii vad si ma gandesc constant la Mariuca! uit ca sunt la munca, si o iau pe urmele piticilor si ma delectez cu jocurile lor sau intru in vorba cu parintii, mai aud un cantecel, o poezioara...si ma transpune iar in lumea care imi place si la care tanjesc: o lume minunata, cu multe bucurii, cu multe jucarii - o lume pentru copii! :)
- ca si Roxana, am impresia ca nu este timp pentru tot ce vreu sa fac...si vreau sa dilat timpul...vreau sa capat super-puteri.....dar momentan vad numai piedicile:(

Si imi propusesem sa mai povestesc.....dar Mariuca s-a trezit, si joaca trebuie sa inceapa!!!!!!

Un weekend frumos sa aveti!

5 comentarii:

  1. of, ca bine le zici:(
    Asa e, nu e usor, sa fii si acasa si la munca, sa nu ratezi momente esentiale, sa nu simti ca cel mic creste si nu esti acolo permanent.
    Suntem norocosi ca avem totusi bunicii in dotare si nu a trebuit sa apelam la bone..Atunci cred ca ar fi fost inzecit mai greu.
    Va pupam si abia astept sa ne vedem:)
    PS: si mie mi-a parut rau ca nu ai putut veni la ziua Andreei, dar ma bucur ca Mariuca fost langa noi, plus tati, plus unchiu:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Are dreptate ROXANA ,tare bine le spui si cu cita intelepciune ,parca de abia astept sa creasca Mariuca sa-i citesc ce frumos scrie mami in jurnalul "Minunea din viata mea".
    Sincera sa fiu si eu acum ca a trecut momentul imi era groaza de primele zile de actvitatea ta si nu puteam sa te ajut mai mult decit sa vorbim la telef,si te incurajam citusi de putin nu stiam ce sa spun mai intii ca o sa fie bine ca Mariuca va sta cu Bunica ,ca o sa fie bine si la munca ,dar uite ca timpul a trecut si incet incet se vor aseza si vor deveni lucruri obisnuite de zi cu zi (cu mici sau unele exceptii care nu putem sa ni le permitem}
    Dar acum ca am citit si comentariul tau parca ma-m mai linistit si eu , iti urez multa sanatate si multa putere si vointa ca asa e viata...
    VA pup si o imbratisez pe MARIUCA.



















    exceptii}

    RăspundețiȘtergere
  3. Intr-adevar asa e viata... plus ca Mariuca sta cu bunica si nu cu un strain... Noua ne-a fost cu atat mai greu cu cat Sorinuca sta la cresa... dar ... avem noroc ca iubeste copii, ca iubeste sa stea in colectivitate si ca (dupa mai bine de o luna de plansete de jale) s-a adaptat pana la urma...
    Din pacate nu avem incotro si trebuie sa muncim ca sa asiguram noua si copiilor nostri tot ce ne/le trebuie din punct de vedere material.

    RăspundețiȘtergere
  4. te inteleg enooooooooorm, eu primele 2-3 luni nu-mi reveneam din soc, mai ales ca reactiile lui Someon nu au fost atat de blanzi ca la voi...dar sa ne mentinem puternice, mereu iubitoare si zambitoare si siguuuur vor veni momente in viata in care vom simti acele super-puteri, fara sa mai fim despartiti 9-10 ore de copii! cel putin eu sper!

    RăspundețiȘtergere
  5. ce mai faci? astept poze sau filmulete cu MARIUCA.(e pauza cam mare in jurnal)

    RăspundețiȘtergere