O leapsa

Ce e bun, dulce si nu ma ingrasa?!

MARIIIIIIUUUUUUCA MEA! :))

Asa ca nu pot sa refuz leapsa de la Roxana, in care sa vorbesc despre ce lucruri ma amuza la Mariuca...am foarte putin timp la dispozitie, asa ca incerc sa scriu rapid si cum imi vin in minte:

1. mersul ei : cand tantos si mandru, de zici ca defileaza in armata romana (face asa mai ales cand intra intr-o incapere....isi face "intrarea":)) ) cand leganat, cand in ritm de dans, cand entuziast si vesel!

2. felul cum zice "NU!NU!NU!"...isi rotunzeste buzitele intr-un mod adorabil si este asa scuuuumpa, si in acelas timp protesteaza si din manute, si daca nu imi stapanesc incantarea , risc sa uit ca de totusi ma confrunt cu un refuz si un protest, si trebuie gasite strategii de convingere :P

3. ma amuza cum se prosteste si simuleaza un "hapciu"..responsabil este piticul din poveste, pe care l-a vazut ea cum se chinuie sa stranute, si cum ceilalti pitici se agita si se amuza in  jurul lui, si de la asta, i se pare si ei amuzant, si incepe si "hapciueste" prin casa cand are chef, si tot ea rade de ce face:))

4. desi este placut numai pentru scurt timp, ma topeste buzisoara ei de jos, sau mai bine zis, atunci cand se "pune buzisoara"...este faza initiala unei suparari , si preceda o repriza zdravana de plans de multe ori; desi nu imi place ce urmeaza, "buzisoara" este irezistibila" :D

5. e haioasa cand rade si se prosteste cateodata si pune mana la gura....nu stiu sa explic exact cum...este in fel de Muttley, un personaj de desene animat, dar nu de aici s-a "inspirat" ca nu imi aduc aminte sa il fi vazut vreodata, it was pure natural:P

6. ca si Roxanei , imi plac scenele de tandrete , pupici, conversatii, explicatii etc intre Mariuca si Andreea! nu ai cum sa stai serios in preajma lor! si sunt comice indiferent daca se pupipacesc sau  povestesc ceva pe limba lor acolo! pe langa asta, eu tare sunt curioasa sa stiu ce tot isi susotesc ele una alteia....dar poate nu trebuie sa mai astept mult:D

7. cand vine tati seara acasa, si se aude cheia in usa, Mariuca tresare si vrea sa alerge in intampinarea lui!dar nu oricum, nuuuuu....neaparat cu ceva in manuta, depinde cu ce se joaca in momentul respectiv...si este dulce ca se vede nerabdarea ei sa iasa pe hol, dar si emotia sa ia in manute ori pe Mickey, ori  vrei masinuta, ori sta si strange creioanele de pe masa, si iese fuguta-fuguta din camera cu pumnul plin de creioane , sau ia vreun papuc de pe jos, si daca nu gaseste ceva atragator in jur, vine sa ma ia de mana, sau o pe Cris (o prietena venita in vizita serile trecute)..si ne duce de manuta in fata lu'tati!deci concluzia e , ca nu vrea sa mearga cu mainele goale la tati:)) 

8. o alta chestie super funny este atunci cand se mira si face un "UOOOO" lung si plina de incantare..atunci cand redescopera vreo jucarie mai veche, sau gaseste ceva de-al nostru, si mai face

 " OOO-OOO" apasat,  atunci cand ii iese ceva in cale, sau o ia prin surprindere , dar mai putin placut.

9. la culcare, eu ma pun cu ea in pat, si o adorm cu laptic, si de multe ori cand eu cred a adormit si ma indepartez de ea,....... dar matza, cu ochii inchisi, prin patut, vine cu boticul si nasucul in cautarea mea, si se impunge ca un iedut in mine...si in timpul noptii, nu stiu ce face, cum reuseste, ajunge sa doarma cumva perpendicular pe mine, cu capul langa al meu, dar din cand in cand, tot in somn, face niste rotiri din corp, cu piciorusele, de  mai are putin si se suie pe mine cu totul:P

10. si mai nou , cand ia in gurita ceva ce ii place...sau cand isi aduce aminte...mai face prin casa 

"boo-boo"....de la "bun-bun"..ca ii zic eu "ce bun e, bun-bun!"...si da din cap si se freaca de burtica:P

11. sau ma amuza tare mult cand se joaca cu tati ascunselea prin casa...tati se ascunde, si Mariuca pleaca in cautarea lui....dar nu are curajul singura, ci cu mami de manutza, Si cand dam de tati, Mariuca tresare si rade zgomotos si mi-l arata cu degetul pe tati  si striga "tatii!tatii!" ca si cum "uite mami!el e tati!l-am gasit!"...e super haioasa!

si as mai tot scrie ...ca sunt multe lucruri care imi lumineaza ziua si ma binedispun la ea, ca orice mama care isi iubeste puiutul, dar nu mai am timp.

mai departe, invit la "leapsa" pe Beatrice si pe Mada

That's what friends are for!

Cand incarcam filmulete cu Mariuca si Andreea, si ma pregateam sa scriu despre asta, exact melodia "that's what friends are for " din Jungle book  mi-a venit in minte...si de aici si titlul :))

Mariuca si Andreea colindau parcul impreuna de mici...de cand aveau vreo 2 luni fiecare..e drept, atunci din carucior, ba dormind, ba smiorcaind... mai tarziu cand  Andreea a inceput sa misune de-a busilea, Mariuca, stand in fundulet,  se uita mirata la ea ...si nu  intelegea cum roieste  Andreea prin jurul ei. Apoi la etapa mers tinuta de manuta, Andrea testa primii pasi singurica si Mariuca nu dadea drumul degetelor mele nicicum pentru ca tentativele ei de a merge erau rare si timide.  Cand a inceput si Mariuca sa mearga si sa fie mai sigura pe ea, Andreuta deja era cu muuuult inaintea ei pe alee...dar cu toate decalajele astea, de fiecare data cand s-au intalnit si-au exprimat entuziasmul sub diverse forme : de la fetze senine, chiote, zambete, rasete ...la imbratisari stranse si pupici cu foc, si mai recent se striga "ADE!ADE!"  si respectiv " UCA!UCA!"(...cred ca v-ati prins care de unde vine:P) , se cheama si se indeamna una pe alta la rasete, escaladat ce se poate prin parc, alergat, topait...sau mai exact "tup-tup" in pat:P, isi impartasesc impresii in timpul teatrului de papusi, deretica si fac mancarica oriunde este o casuta pentru copii si putin nisip, fac maratoane prin locurile de joaca ...isi fac trasee pe acolo...pe rampe, pe plase, pe tobogane..de zici ca se antreneaza pentru filmul Rocky:P...sau parca se inteleg atunci cand se nimeresc intr-o vizita la altcineva : "eu ma ocup de zona si jucariile astea, tu de celelalte"...si dupa inversam...sau ne certam...in functie de ce dispozitie o sa avem!"...pentru ca  sa nu credeti ca este o prietenie fara nabadai:D...se pupa, sa imbratiseaza, dar pentru condimentarea relatiei, mai au mici accese de furie, li se pune pata pe vreo chestie si nu cedeaza niciuna ....si incep  cu "nu!nu!nu!"..plansete si altele..si eu si Roxana intervenim sa calmam spiritele prin separare, despartire, ascunderea obiectului pricinos si incercam sa restabilim linistea pentru binele si sanatatea urechilor noastrea:D

Dar de fiecare data este o mare incantare pentru mine sa o vad pe Mariuca cum se lumineaza si se bucura cand o vede pe Andreuta si apoi ma bucur de veselia  jocului lor! Si de asta am incercat sa surprind unele momente de cand a venit Andreuta in vizita la noi intr-una din serile trecute...sa se vada si printzesele ce faceau cand or creste mai mari, pentru ca, sper eu....poate  fi inceputul unei lungi si frumoase prietenii!

Asa ca am  incarcat trei filmulete din intalnirea dintre ele... sa se vada pentru ce sunt prietenii : sa ne bucuram, sa alergam si sa topaim impreuna!:))

O sa incerc sa o filmez pe Mariuca si cu ceilalti prieteni ai ei cu care se mai intalneste si se joaca prin parc, Sofia, Sebi, Simeon....sa isi aduca mereu aminte de "prima  ei gasca din parc":))


Later edit:
acum am gasit articolul asta care mi se  pare ca trebuie citit de orice mamica ....si am vrut sa il aduc in atentia voastra  ca poate il gasiti de folos...
http://adelle.ro/febra-linia-de-aparare-a-corpului-impotriva-bolii/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+adelle+%28Adelle+-+natural+parenting%29

a nu se intelege  ca eu sunt pro sau contra administrarii de medicamente la primele semne de febra/boala, ci consider ca e bine sa citim cat mult despre asta, parerile si argumentele mai multor medici, si fiecare sa faca cum este convins ca este mai bine pentru el si familia lui:)

23 luni

23 de luni ..sau 2 ani fara 1luna!

La multi ani Mariuca noastra! cand au trecut toate lunile astea? !tot timpul asta?! pentru ca au fost asa frumoase, captivante, interesante si minunate, au trecut prea repede!

In ultima vreme nu am mai tinut cont de masuratori, cantariri, etc....dar saptamana trecuta, in treacat..in joaca, Mariuca s-a pus pe cantar..in jur de 12kg...poate putin peste...deci nu a luat in greutate in ultima perioada, dar nu ma alarmez, burtica e inca acolo:D...si inaltimea ..poate sa atinga 87cm, dar nici nu are cu cine sa semene in inaltime, asa ca suntem multumiti si la capitolul asta!

In rest, ne jucam , alergam, protestam, vociferam, ne plimbam, socializam, invatam diverse, si bune si rele, si ne bucuram unii de altii: mami, tati si Mariuca!

Poate revin si cu niste poze...

Te iubim mult printzesuca noastra!

Despre homeschooling

Azi dimineata am citit un articol in care am gasit unele raspunsuri interesante date de o mama care isi educa copiii acasa:
http://temepentruacasa.wordpress.com/2011/03/18/o-conversatie-cu-john-holt-i/

O zi buna!

Japonia

Ce s-a intamplat in Japonia mi se pare cumplit si inspaimantator. Nu am urmarit multe stiri legate de aceasta catastrofa pentru ca nu rezist, sincer. Nu ma pot abtine sa ma intreb ce mi s-ar fi intamplat mie si familiei mele daca eram noi acolo...sau daca se intampla totul aici...Si nu stiu care ar fi fost un raspuns mai linistitor...pentru ca nu exista unul. Si de aici multe ganduri si tulburari nu imi dau pace. Pentru ca catastrofa asta este reala, cu urmari de necontrolat, traita de oameni ca si noi...numai ca avem norocul sa fie la mare distanta de noi, si pe motivul asta exista o tendinta de a vedea totul ca un  film horror la televizor, afectati intr-adevar (pentru ca am vazut unele imagini care cred ca nu poate lasa multa lume insensibila), dar totusi usurati si linistiti ca nu ni s-a intamplat noua. Si cam atat. Oare ne gandim intr-un mod profund si constient la faptul ca si noi, aici in Romania noastra, putem fi loviti de un cutremur , de o furie a marii, de un alt fenomen al naturii, sau poate ceva cumplit provocat chiar de oameni? Ce au facut japonezii sa "merite" asta...si ce facem noi sa nu meritam?! Ma tot gandesc la zecile de mii de morti...disparuti...familii pierdute, copii si parinti disparuti, la o mamica care povestea ce eforturi face sa zambeasca, sa se comporte normal, sa se intareasca astfel incat cei doi copilasi ai ei sa nu se panicheze daca ar fi vazut ca "parintele" se pierde cu firea, si sa mentina starea de calm si o aparenta normalitate pentru cei mici, in ciuda faptului ca au pierdut tot si probabil erau intr-o situatie critica. 

Si ma gandesc ce as fi facut eu?Ce am fi facut noi in cazul unei catastrofe? Si va spun direct : cred ca am fi murit instant sau la scurt timp dupa! Sau probabil am fi supravietuit printr-o minune de-a lui Dumnezeu, ca in rest nu cred am avea sanse. Cred asta pentru ca am inceput sa analizez putin situatia noastra:

- facem parte dintr-o generatie crescuta si orientata dupa principiul confortului, al efortului minim, al castigului imediat,  al supra-consumului, adica nu am fost incercati de greutati majore care sa ne solicite fizic sau sa fie activat vreun "spirit de sacrificiu", sa ne testam rezistenta fizica, rabdarea si disciplina in situatii critice. Cel putin noi doi, eu si V, nu cred ca avem nici cele mai mici notiuni de  "prim-ajutor", tehnici de supravieturie, planuri de evacuare din casa/apartament/bloc, habar nu avem de locurile "sigure" din casa in cazul vreunui cutremur, nu avem "kit de siguranta/supravietuire", rezerve de hrana, copii dupa acte separat, nu stim vreun semnal de SOS, si multe alte chestii care am mai auzit in ultimele zile...da, in ultimele zile..pentru ca pana acum nu se punea problema asta. Si uite ca toate astea nu sunt demne de vreun scenariu cu Bruce Willis, ci natura ne-a aratat, inca o data, ca se poate intampla oricand, oricui, si ca , de ce nu?! ni se poate intampla si noua! Adica ce garantie am ca "nu"?!

- traim intr-o societate care ne face , chiar daca nu ne obliga, ne constrange, sa gandim numai pentru scurt timp, pentru  urmatoarele 24 de ore...cel mult 30 zile...grijile cu cheltuielile curente, situatia serviciului, parca mi-a atrofiat gandirea in persepectiva, pe termen lung, nu mai iau in calcul ca "orice e posibil"...si in sensul bun, dar si in cel negativ. Adica nu reusesc sa imi intaresc increderea si nadejdea ca pot realiza lucrurile care mi le doresc, si ca Dumnezeu randuieste si are grija de toate, si in sensul negativ...nu sunt constienta ca orice rau se poate intampla! Si ca e de datoria mea sa fiu pregatita , fara panica si paranoia, pentru asta! Starea asta de amorteala cred ca ne dauneaza foarte mult.

- si traim in Romania...si daca ma gandesc la un dezastru...pai aici cred ca este unul dintre cele mai "nefericite" locuri unde as putea fi...nu avem pregatire, educatie, informatii, infrastructura, rezerve, constiinta pentru a putea face unei nenorociri...cati dintre noi stim ce sa facem in timpul unui cutremur ( in afara de clasicul "pitit sub tocul usii"..si care usa?!)..si ce avem de facut dupa? am cautat pe net...f putine informatii...am gasit un pdf cu niste cursuri pentru scolari ce sa facem in cazul unui cutremur, si era destul de superficial, schematic si cu design neatractiv si nu stiu cat de mare impact are asupra copiilor..dar bine ca era si ala!in rest mare lucru nu am gasit! Am vazut cum japonezii si-au pastrat calmul si disciplina! Nu cred ca noi am fi in stare de asa ceva. Nu este in firea noastra!  in zilele normale...nu vezi multi oameni care sa ofere un loc in metrou/bus unei femei insarcinate, sa ajute un batran cu o geanta grea...si cum s-ar activa simtul civic in cazul unei catastrofe? cand am fi cu totii buimaci, panicati, disperati si nu stim care cum sa facem sa ne salvam pe noi si familia...la naiba cu ceilalti! "noua sa ne fie bine" guverneaza in Romanica noastra in toate paturile sociale, in orice situatie....poate mai mult ca oricand! Nu mai avem simtul datoriei, al sacrificiului , onoarei....eu nu le simt in mine activate...poate la nivelul general si superficial doar...dar nu am fost pusa in situatia sa ma sacrific cu adevarat, sa indur si sa rabd pentru binele general, pentru familie, pentru tara....nu a fost cazul....dar nici nu mi s-a vorbit despre asta...notiunea de "sacrificiu suprem"  este pentru relatarile din istorie si Biblie..am ajuns sa fim crescuti ca niste pui din abator- suntem crescuti "pentru consum", consumul de alimente, medicamente, servicii, etc...si nu mai avem obiceiul de fim precauti, cumpatati, prevazatori si cu discernamant in ce avem de facut in viata...ati vazut cum stateau japonezii frumos, calm si ordonat la rand pentru cateva alimente?au dreptul numai la  un anumit nr de produse cumparate, cativa litri de combustibil, cateva ore fara curent electric...si ei se conformeaza si inteleg situatia , si participa prin asta la restabilirea unei ordini. Eu nu cred ca aici s-ar putea realiza asta.

Si ce e de facut concret in cazul nostru?Al familiei noastre?Sincer inca nu stiu...Poate pare ridicola toata grija mea, si postarea asta...dar cand mai prind vreo stire legata de Japonia....nu mai consider ca este asa, si ma gandesc tot mai serios ca eu si V. ar trebui sa facem ceva ....sa fim un pic mai pregatiti si pentru  eventuale situatii critice, oricat de infricosator  sau ridicol ar parea....nu stiu inca  exact ce, dar pentru mine e clar ca evenimentele din Japonia nu trebuiesc ignorate si ca avem ceva de invatat din asta...si pe viitor sa am grija ca si Mariuca sa stie lucruri legate de siguranta si protectia personala, un mic instrucaj pentru diverse scenarii, situatii si chiar simulari  serioase.

La multi ani mami!

Azi este ziua mamei mele!  Buni de la Constanta! 

La multi ani mami! Sa fii sanatoasa si puternica! Sa ai parte de mai multe bucurii si nicio neplacere! Sa fii puternica  si vesela! 

Si iti multumim pentru sustinere, pentru rugaciuni, pentru iubirea ce ne-o arati! Pentru ca ne suni in fiecare zi sa ne intrebi ce facem si sa ne urezi o zi frumoasa, pentru ca ne faci pachetel cu bunatati, pentru ca atunci cand vii la noi imi amintesti ce bine e sa ai o mama alaturi! Si iti multumim pentru tot ce faci pentru noi, si pentru tot ce ai vrea sa mai  faci!

Te iubim mult si te imbratisam calduros!Sa ai o zi frumoasa si cu multe flori!

La multi ani mami!!!!

Bun venit Soare!

De multi ani astept cu nerabdare primavara, desi mie imi place si iarna...sau mai bine zis imi place iarna din povesti, ca cea din Bucuresti este departe de ceea ce imi doresc eu . Astept in fiecare an soarele si caldura, astept zilele in care sa iesim la plimbare lejer imbracati si sa stam  atat cat ne tin picioarele si foamea pe afara....nu gonite in case de frig. Ca multi altii probabil, imi place primavara ca ma inveseleste, ma destinde, ma anima, ma binedispune, imi alunga  grijile si parca ma incurajeaza si imi zice "haide!fii vesela!fii fericita!viata totusi e frumoasa si poti sa-i faci fata!" si vai cat am nevoie de asta!...Anul asta parca cu atat mai mult....Asa ca zilele astea asa placute mi-au prins bine, si pe langa asta, venirea mamei mele in vizita pentru cateva zile a facut ca weekendul asta sa fie si mai frumos! 

Si pentru ca trebuia sa profitam si mai mult de bunavointa soarelui, pe langa joaca din parc de sambata aproape toaaata ziua, duminica am fost si noi in vizita la animalute, la Ferma Animalelor, noi si multi multi altii:p, si am salutat porcusorii, am scarpinat nasucurile unor iepurasi, am urat "bun venit" unor ieduti  care iesisera din burtica mamei lor de 10minute, am hranit alti ieduti mai marisori, ne-am jucat cu mieii, am fost la rate si gaini, am incercat toate jucariile si leaganele de acolo, am "robotit" cu Andreutza in casuta, tati s-a intretinut cu strutii...in fine, ne-am simtit bine si ne-am lafait la soare.

Cu pozele, nu m-am descurcat sa le afisez direct aici, pentru ca nu am spatiu disponibil, dar se pot vedea totusi la o noua adresa de picasa.

p.s. am gasit si  pozele de anul trecut de la Ferma Animalelor, poze cu mai putine hainute pe noi, dar mai multe grade afara:D....

O facem artista?!

De prea mult frig, plictiseala, raceala , am neglijat calculatorul perioada asta....daaaar nu am stat degeaba totusi...ce a mai facut Mariuca, se poate vedea mai jos:D

si cred ca are potential si cu vocea..:)

Chiote si rasete

P.S. scuzati deranjul si patul nefacut; eram dupa tentative esuate de pus la somnic, pentru ca aveam chef prea mare de strambaturi si ras :P

Din experienta voastra

Am ajuns la un moment pe care l-am  amanat din motive personale , pe care insa nu le voi detalia acum, si m-am gandit sa mai intreb si alte mamici care au trecut prin asta, cum au procedat  cu intarcarea copilului lor. Mariuca este inca o impatimita a lapticului de san....pe langa mancarica cea de toata zilele.

Asa ca, va rog, daca imi puteti povesti cum ati procedat, ce a avut efect, ce lapte a fost alternativa si cum l-a acceptat, v-as fi tare recunoascatoare!

Va Multumesc!

La expo cu animalute

Ieri am facut o vizita la animalute unde ne-am intalnit cu Andreuta si bunicul ei, si impreuna ne-am bucurat de iepurasi, ratuste, cocosi si niste canguri micuti! Va putem arata si niste poze si un filmulet.

Bona pentru Alicia

Nepotica nasilor nostri, cauta bona, asa ca m-am gandit sa o ajut cu cautarile:)

Dragii mei,

Ma numesc Alicia-Maria Dubalaru, sunt o piticuta frumusica, isteata de  1 an si 6 luni si m-am gandit sa dau un anut care suna cam asa:  " caut o doamna draguta si buna, care sa se joace si sa danseze cu mine, sa-mi dea papa, sa ma ajute sa ma schimb, sa ma plimbe si sa faca nani cu mine. asta doar intre orele 08-16, pt ca dupa aceea vin mami si tati si fara suparare ei sunt cei mai importanti pt mine."    Ce spuneti ?, daca sunteti  interesati, va rog sa-i sunati pe mami sau pe tati:                  - mami (Patricia Dubalaru): 0729.856.413                  - tati (Lucian Dubalaru)i:    0736913900                                                                 Alicia-Maria Dubalaru

Schimbam?!

Cred(sau cel putin sper ca nu sunt singura) ca se intampla multora dintre parinti sa nu realizeze ca cel mic creste nu numai fizic, ci si in nevoi, isi schimba comportamentul si obiceiurile zilnice chiar si de la o zi la alta, si noi, parintii, ramanem fara sa ne dam seama, ancorati in vechea rutina...sau ne incapatanam sa o prelungim ca  stim despre ce e vorba si la ce sa ne asteptam. 

Sa va zic pe scurt , de fapt, despre ce e vorba:

- de cateva zile Mariuca a zis "pas" la somnul de dupa-amiaza! si inainte adormea greu ziua, cu multe incercari, smecherii, recuzita, sau la ore cand alti copii se trezeau si incepeau runda2 de joaca. Dar in ultimele zile, cu exceptia zilei de azi in care a dormit maxim o ora, nu a vrut sa doarma nicicum! Si toata ziua avea o energie pe care eu , cu  toate vitaminele si pastilele mele de "rezistenta" in gat, o invidiam!Noaptea doarme in jur 11 ore...si as fi dorit sa isi pastreze in continuare o repriza de somn macar de o ora ziua, atat pentru odihna ei, dar si linistea mea:D...astept sa vad ce se intampla si maine...

- Mariuca este atenta si intelege ce vorbim eu si V. ...Si e ceva nou pentru noi...adica pana acum stiam ca putem vorbi orice pe langa ea, ca oricum nu intelege ea despre ce e vorba sau nu ne baga in seama...well...se pare ca ori ne mutam conversatiile in baie, ori incepem sa ne trimitem mailuri atunci cand vrem sa discutam lucruri care nu vrem sa le auda matza. Acum stie daca vorbim de plecare si incepe sa faca "pa-pa", daca mentionam numele lui Sorin, unchiuletul, se duce la usa de la intrare si il striga si se asteapta sa intre pe usa (si apoi stai 10 minute sa ii explici copilului ca Sorin nu vine acum, ci doar vorbim despre el si ca ne vedem maine cu el..bla bla); daca ne intrebam "ce mancam?"...te ia de mana , te duce  in bucatarie , ne face semne sa ne asezam la locurile stiute si cere "pi" adica paine...in fine...si diverse lucruri care ma surprind, pentru ca nu ma obisnuiesc ca se apropie de 2 ani....si  creste...si se dezvolta, si are intuitie si instinct, si face tot felul de asocieri, si tine minte chestii de acum 10zile si se misca altfel si face mereu lucruri noi.... Chiar daca la altii poate e ceva normal, eu ma minunez continuu....

 - si se pare ca schimbam si modul in care servim masa....si ce servim la masa...azi de ex..de dimineata nu a vrut fructe, si pentru ca refuza orice incercare de mar...banana...in incercarea de a gasi ceva prin frigider si incropi un "mic dejun" fetei, nu stiu cum am scos pilaful...well...si se pare ca asta trebuia facut de la inceput: Mariuca a mancat cu mare pofta si singura (mai nou tine mult sa manance singura si cu tacamurile noastre)...pilaf cu carnita de pui la ora 10dim! deci nu stiu cu cine seamana... eu nici o felie de paine cu unt nu pot manca la ora aia, apoi mancare in toata regula!...si cand am venit din parc a mancat putina ciorbita....apoi la 18 carnita de pui cu castravete si rosie... si apoi la 20 iar ciorbita?!pai da...pai sa il lase pe tati sa pape de unul singur? Nu stiu de unde atata apetit...aaa...plus lapte..poate e doar o perioada?sau poate are nevoie de mai mult?este cazul sa ma apuc de gatit serios?! vom vedea!aaa..si pentru Roxana(ca stiu ca o intereseaza:D: faza cu mancatul singura am observat ca a venit de la sine, eu nici macar nu i-am zis Mariucai sa incerce singura numai ea...pur si simplu asa a vrut , doar ca de mica noi mancam la mai multe lingurite/furculite...si probabil acum a vrut sa preia initiativa...

Pana una-alta, am pus  "dovada pilafului" :P si inca un filmulet cu ea si tati aici

Sa vina primavara!

SA VINA PRIMAVARA!!! Daaaa! Sa vina primavara cat mai repede , nu numai in calendar! Poate daca strigam cu totii, gandim cu totii asta, poate o convingem! Sa se  trezeasca totul la viata, sa infloreasca natura , sa fim dezmierdati cu ciripit de pasari....asa cum ne promiteau cartile copilariei! Sa fim mangaiati si incalziti de un soare cald! Sa ne bucuram si sa radem mai mult!....imi doresc asa mult sa se intample asta...si va doresc si voua!

Sa avem o primavara frumoasa si colorata, si multe multe zambete!

Si pe post de martisor,  va destainui o informatie legata de una  dintre micile mele placeri vinovate-cumparaturile: ca si in anii trecuti, pana pe 9martie, este o reducere de 15% la toata gama de machiaj si vopsea de par, in magazinele Carrfefour. Reducerea  consider ca este binevenita in cazul in care doriti un produs mai scump , si diferenta este sesizabila. Eu recunosc ca de-abia asteptam asta:P