De conceptul de homeschooling-educatie la domiciliu, am auzit si am mai citit despre el , cu interes dar si cu regret ca nu am convingerea ca am putea aplica asta in cazul Mariucai. Nu mi-a placut ce se intampla la scoala , atunci cand eu trebuia sa o urmez, nu imi place ce aud acum despre invatamantul in Romania si sunt convinsa ca o sa ma ingrozeasca atunci cand Mariuca va fi nevoita sa inceapa cu clasa intai!
Am fost premianta in primele clase, eram apreciata de majoritatea profesorilor si mandria parintilor. Aveam note mari la toate materiile, doar la sport trebuia sa dau probele de doua, trei sau mai multe ori pana reuseam sa obtin nota care sa nu imi "strice" media generala. Asta pentru ca profu' de sport nu vroia renunte la exigenta pentru care era cunoscut, dar trebuia cumva sa cedeze si interventiilor dirigintei de a fi mai ingaduitor cu lipsa performantelor mele sportive si ca toata lumea sa fie multumita...eu eram nevoita sa (incerc) sar capra de n ori , pana reuseam o data, sau sa nimeresc mingea la cos..sau mai stiu ce alte probe care ma oboseau si complexau. In fine, concluzia este ca eram genul de copil care invata ca asa stia ca trebuie sa faca: sa invete/toceasca lectiile la toate materiile si toata lumea era multumita. Dar cu toate astea simt ca nu am invatat si retinut nici 0.1%la suta din toata toceala! Desi simteam si atunci ca fac totul superficial, si parca simulez ca sunt o "eleva buna" dar m-am complacut in situatia respectiva pe de o parte....pe de alta parte, asta se vroia de la mine, deci asta dadeam! Doamne cati termeni , definitii mi-aduc aminte ca turuiam la ore si din care nu intelegeam nimic! Si cam asa am dus-o si in liceu si facultate - cele mai horror amintiri:P Foarte putini profesori care sa ii simt ca sunt pasionati de ceea ce fac si intr-adevar interesati ca eu sa raman cu ceva de pe urma lor! Desi mi-a placut de mica sa citesc, nu prea am fost tentata si incurajata sa incep studiu pe cont propriu pentru a intelege mai bine lucrurile care mi se predau, sau sa citesc mai mult despre ceva ce ma interesa. Plus ca nici nu stiu cand as fi avut timp, pentru ca "diriga" considera ca tema pentru acasa de pe o zi pe alta, trebuia neaparat sa fie toate exercitiile de algebra de la pag 100 pan'la pag 120!Acum intelegeti de ce era horror pt mine?!Aaaa..plus ca era la ordinea zilei "esti prost!la loc! 3!" Deci cum sa raman eu cu amintiri placute despre sistemul de invatamant pe care l-am frecventat?! Simt ca de pe urma lui am ramas cu complexe si foarte putina informatie care sa imi fie de real folos in viata personala, de familie, sociala si profesionala. Scoala, locul unde petreceam o gramada de ore pe zi si trebuia sa invat despre viata, despre toate aspectele ei, nu m-a pregatit de fapt pentru nimic din ceea ce urma sa fie!Si nu cred ca eram eu asa de "defecta" de nu s-a lipit nimic de mine, in ciuda eforturilor lor! In fiecare pas al vietii mele, l-am facut parca bazandu-ma pe intuitie sau invatand atunci pe loc despre ce e vorba!
Si gandindu-ma la toate astea, cum as putea eu sa imi doresc asa ceva pentru Mariuca?
Ca din cate stiu..aud...citesc...multe nu s-au schimbat, si f putine lucruri poate s-au imbunatatit, altele poate sunt si mai rele...si peste toate astea , se adauga si alte fenomene daunatoare pentru un copil : violenta, droguri, varsta frageda la care unii vorbesc despre sex...si nu numai, alte influente negative, etc...
DAR CE ALTERNATIVE SUNT?!
Asa ca incep sa citesc cu interes din ce in ce mai mare despre homeschooling....si mai nou despre UNCHOOLING, si recunosc ca pana acum sunt fascinata si aprob total:)
Stiu ca la noi in tara se cunosc foarte putine lucruri despre asta, si cred ca si este privit totul cu oarecare retincenta; ori din cauza ca nu sunt considerate abordari corecte si dauneaza individului, ori din lipsa convingerii ca se poate face asa ceva in Romania. Eu ma incadrez a doua categorie. Dar am de gand se studiez mai mult despre fiecare.
Pana aflu si eu mai multe despre HOMESCHOOLING va atasez un articol primit de la http://www.alianta-familiilor.ro, si despre UNSCHOOLING, am gasit in seara asta
aici multe lucruri care m-au lamurit si mi-au starnit si mai mult interesul. Din ce am inteles eu pana acum, unschooling reprezinta invatarea libera, neconditionata, atunci cand vrei, unde vrei, cum si de la cine vrei, prin ce metode crezi ca ti se potrivesc, despre ce te intereseaza, motiveaza si iti este de folos.
Mai jos, daca aveti rabdare (dar cred ca merita citit cand aveti timp) articolul despre homeschooling.
Nu am putut sa fac trimitere la site, ca nu l-am gasit acolo...eu l-am primit pe email.
EDUCATIA ACASA (HOMESCHOOLING) IN ROMANIA: DA SAU NU?
AFR sprijina dreptul parintilor de a-si educa copiii acasa. Acest drept face parte, afirmam noi, din manunchiul de drepturi fundamentale pe care parintii trebuie sa il aibe in relatia cu copiii lor. Notiunea de homeschooling, insa, este destul de noua la romani si ca atare mai putin inteleasa. In Romania deja exista o miscare in favoarea educatiei la domiciliu. La nivel european, insa, situatia e mai complexa si oscileaza intre doua extreme. In Marea Britanie, unde mai mult de 100.000 de copii sunt educati acasa, se poate vorbi despre un drept autentic al parintilor de a-si educa copiii acasa. Pe de alta parte, anul trecut Suedia a adoptat cele mai draconice legi din Europa impotriva educatiei la domiciliu, interzicind-o in toate circumstantele cu exceptia celor „extraordinare.” Iar in Germania unii parinti care au incercat sa-si educe copiii acasa au fost arestati. De fapt, anul trecut, Statele Unite au acordat azil politic unei astfel de familii.
In afara Europei, SUA si Canada sunt tarile cu cei mai multi copii educati acasa. Recent au fost emise statistici in SUA dupa care la ora actuala peste 2 milioane de scolari americani, sau 4% din toti elevii de varsta scolara, sunt educati acasa. In Canada numarul este cu mult mai modest, in jur de 70.00, dar in crestere. Acum 30 de ani doar 20.000 de copii americani erau educati acasa.
http://www.christianpost.com/article/20110106/homeschooling-community-grows-beyond-2-million/ Cui se datoreaza cresterea aceasta vertiginoasa a numarului copiilor americani educati acasa? Motivele sunt multiple si pragmatice. Multe din scolile publice americane sunt infesatate de droguri, imoralitate, relatii sexuale ilicite, propaganda homosexuala, pornografie, pedofili, invatatori homosexuali, violenta, bullying, sau presiunea de grup (peer pressure) care rezulta in comportamente vicioase, etc. Parintii preocupati de educarea morala a copiilor lor, in special cei crestini, isi educa copiii acasa intr-un mediu alternativ, moral, departe de droguri si imoralitate. Care sunt rezultatele? Extraordinare. Fara exceptie toate studiile facute pe acest subiect indica ca scolarii educati acasa sunt mai bine pregatiti si dotati academic decit cei educati in scolile publice. Un exemplu remarcabil sunt copiii educati acasa in Canada. Ani la rind echipele de dezbateri (debate teams) britanice, formate la Oxford, au detinut titlul mondial la dezbateri. In ultimii ani, insa, an dupa an titlul mondial a fost cucerit de elevi canadieni educati acasa. Iar in SUA s-a format o universitate speciala pentru copiii educati acasa, prestigiosul Patrick Henry College din Virginia. Absolventii acestei universitati sunt mult cautati ca stagiari sau angajati (staffers) in cercurile parlamentare conservatoare din Washington.
Va prezentam 3 comentarii pe marginea subiectului de astazi. Primul e din partea AFR si a fost pregatit de catre d-l
Bogdan Mateciuc, Director Executiv AFR. Celelalte doua constituie o dezbatere pe aceasi tema publicata de HotNews pe 13 septembrie 2009 si care a avut loc intre doi protagonisti, d-l Stefan Vlaston, argumentind impotriva educatiei la domiciliu, si d-l Mircea Platon, argumentind pentru. Din motive de spatiu redam doar citeva paragrafe din argumentele fiecarui expert, iar aici puteti citi ambele articole in intregime.
http://think.hotnews.ro/mai-are-valoare-scoala-romaneasca-scoala-de-stat-vs-homeschooling.html
Educaţia la domiciliu (homeschooling)
Un material realizat de Alianţa Familiilor din România (Bogdan Mateciuc)
În România, legea prevede ca obligatoriu şi gratuit învăţământul de 11 clase (patru ani de învăţământ primar, cinci ani de gimnaziu şi doi ani de liceu). Ca şi alte domenii, cum ar fi cel al sănătăţii, Statul social porneşte de la dorinţa de a-i ajuta pe cetăţeni, de a veni în întâmpinarea lor punându-le la dispoziţie servicii şi facilităţi care, undeva pe parcurs, au devenit obligatorii. Educaţia, ca şi asigurările sociale (pensie şi sănătate), nu le mai sunt oferite acelor cetăţeni care, în lipsă de alternativă, ar dori să apeleze la serviciile Statului, ci le sunt impuse pe considerentul că Statul administrează şi prestează cel mai bine aceste servicii.
În realitate însă, atât în domeniul educaţional, cât şi în cel medical, se pot vedea marile probleme cu care se confruntă sistemul gestionat de Stat şi servit cu titlu obligatoriu cetăţenilor. Pe de-o parte, serviciile de sănătate sunt ineficiente, de o calitate îndoielnică, corodate de corupţie şi spagă. Prin sistemul asigurărilor obligatorii de sănătate, cetăţenii sunt forţaţi să cumpere aceste servicii proaste, deşi astăzi există disponibile servicii private de sănătate. Pe de altă parte, sistemul de învăţământ, moştenitor în mare măsură al sistemului comunist în care se punea accent pe cantitate, nu pe calitate, a devenit după lovitura de stat din 1989 tot mai rupt de realităţile socio-economice ale ţării şi ale mapamondului. Învăţământul românesc actual produce, în cel mai bun caz, olimpici ale căror merite de pe băncile şcolii nu influenţează în nici un fel performanţele economice ale companiilor româneşti după absolvire. Statele cele mai dezvoltate ale lumii nu au sisteme de învăţământ cu atât de mulţi elevi olimpici, dar au specialişti capabili să susţină cu cunoştinţele lor economia naţională – privată sau de stat. Învăţământul românesc nu este în măsură să producă specialiştii şi profesioniştii care să asigure dezvoltarea economică a ţării. Volumul de informaţii predate în şcoală este foarte mare şi reprezintă o povară pentru copii. Directorii şcolilor, în înţelegere cu unele edituri şcolare, le impun învăţătorilor şi profesorilor să folosească anumite manuale. Acei elevi sau studenţi care, ajutaţi din alte direcţii – eventual de familie – reuşesc să asimileze cu discernământ acele informaţii şi cunoştinţe utile din uriaşul bagaj informaţional de tip balast promovat de învăţământul de stat, părăsesc ţara îndreptându-se spre alte orizonturi unde consideră ei că au şanse mai mari să aplice acele cunoştinţe învăţare. Noua Lege a învăţământului promovată în anul 2010 nu a adus o reformă substanţială în domeniu, ci a implementat doar unele schimbări de suprafaţă.
Expresia „educaţia la domiciliu” a apărut pentru prima dată în Dreptul român în anul 2003, în Legea Învăţământului, dar se referă la educarea acasă a copiilor care se nu se pot deplasa. În alte state însă, expresia defineşte acea educaţie pe care părinţii o asigură copiilor lor acasă, prin ei înşişi sau prin terţi. Conceptul a apărut în secolul XIX în Statele Unite, unde astăzi reprezintă o formă legală de educare a copiilor. Aproximativ două milioane de copii sunt educaţi acasă în SUA. În Europa, sistemul este legal în Austria, Franţa, Irlanda, Slovenia şi Marea Britanie.
Atitudinea statelor faţă de educaţia la domiciliu variază. Statele cu o atitudine mai liberală le recunosc părinţilor dreptul de a dispune de educaţia copiilor şi de a alege forma considerată de ei potrivită. În cazul educaţiei la domiciliu, manualele şcolare greoaie sunt înlocuite cu lecţii practice şi vizite pe teren (la muzee). La final, după un număr de ani în care au fost educaţi acasă, copiii merg şi susţin aceleaşi examene la instituţiile superioare de învăţământ, ca şi elevii proveniţi din şcolile de state. Filosofia este una practică: contează ce cunoştinţe ai, nu de unde le ai.
Acest sistem are nişte avantaje certe. Ca părinte, cunoşti cel mai bine înclinaţiile copilului şi ritmul în care învaţă el. Predarea faţă în faţă permite intrarea în profunzime, acolo unde este nevoie. În acelaşi timp, având în vedere manifestările periculoase din ultima vreme din şcolile româneşti, educarea acasă a copiilor pare o alternativă mult mai sigură.
Statele cu o atitudine mai „socială” nu doar că nu le recunosc părinţilor dreptul de a-şi educa la domiciliu copiii, dar au şi o legislaţie în baza căreia părinţii sunt traşi la răspundere pentru această „infracţiune”. Menţionăm aici doar exemplul Suediei[1] şi al Germaniei[2]. Desigur, autorităţile din aceste state au propria explicaţie atunci când interzic educaţia la domiciliu, explicaţie care este rezonabilă într-o măsură limitată. Ele pretind că, interzicând educarea copiilor la domiciliu, în cadrul familiei, previn astfel formarea unor persoane inadaptate social sau cu comportamente antisociale, care ulterior pot crea probleme societăţii şi Statului prin atitudinile extremiste sau segregaţioniste pe care le-au dobândit în cadrul educaţii la domiciliu. Acest raţionament nu este neapărat corect pentru că nici sistemul educaţional de stat nu este în măsură să asigure integrarea socială a elevilor ca cetăţeni ai ţării.
Pentru acei părinţi ce doresc să-şi educa copiii la domiciliu, poziţia Statului de a-i obliga să-şi trimită copiii la şcoala de stat este un abuz. Statul îşi arogă dreptul de a le educa copiii nu după valorile pe care le împărtăşesc părinţii, ci după setul de valori creat de Stat, valori care nu întârzie să vină în conflict cu valorile din familie, odată ce copilul începe să se mişte între educaţia şi valorile de acasă şi educaţia şi valorile de la şcoală. Pentru a fi mai specifici asupra acestui conflict, menţionăm doar Educaţia pentru sănătate (unde copiii află despre perversiunile sexuale), Biologia (unde copiilor li se spune că omul a evoluat din maimuţă) şi Educaţia civică (unde copiii învaţă despre o morală şi o etică artificiale şi discutabile, care nu izvorăsc din morala creştină, ci din spiritul trecător al epocii).
În România, conceptul de educaţie la domiciliu rămâne cvasi-necunoscut. Există o asociaţie care are ca obiect de activitate promovarea educaţiei la domiciliu, însă progresele realizate sunt foarte reduse. Singura iniţiativă legislativă în acest domeniu, rămasă fără rezultate, a aparţinut deputatei Carmen Axenie (PD-L) în cursul anului 2010. Potrivit declaraţiilor ei, „homeschooling-ul este formula care lipseşte din lege... Este necesară legiferarea pentru a avea o reformă reală. Trebuie stimulat pluralismul educaţional prin susţinerea învăţământului particular, confesional, a alternativelor educaţionale.” Doamna Axenie a luat decizia de a promova acest concept după ce a aflat că o familie creştină dintr-un sat refuză să-şi mai trimită copilului la şcoală cu autobuzul pentru că în staţia de autobuz sunt expuse reviste pornografice.
În afară de motivaţia religioasă, unii părinţi ar opta să-şi educe acasă copiii din cauza calităţii proastă a învăţământului de stat şi din dorinţa de a-şi feri copiii de influenţa unei educaţii puternic ideologizate şi de mediul violent prezent în multe şcoli publice.
În încheiere, vă prezentăm câteva date din Statele Unite, ţara de origine a educaţiei la domiciliu.
O cercetare realizată în 2009 a arătat că acei copii educaţi acasă au obţinut scoruri cu 34%-39% mai mari decât elevii din şcolile publice la testele de cunoştinţe. Ei frecventează bibliotecile mai des, au mai multe activităţi de socializare, folosesc computerul mai mult, se uită la TV mai rar, 71% merg la universitate, faţă de 69% dintre absolvenţii din şcolile publice, performanţele sunt mai puţin influenţate de venitul părinţilor şi de educaţia acestora, iar rezultatele la teste sunt la fel de bune în statele cu control ridicat din partea autorităţilor ca şi în cele cu cerinţe minime. Nu în ultimul rând, costul educaţiei la domiciliu este de zece ori mai mic pentru un elev decât într-o şcoală publică (550 de dolari pe an, faţă de peste 5.300 de dolari).
